Se întâmplă în ţiglari: G de la ghetou

Dacă ţiglari ar fi o ţară, capitala sa n-ar putea fi decât blocul G1. Ridicat faţă în faţă cu ªcoala nr. 23 şi apărat straşnic de câteva potăi zgribulite, pe care foamea le face să zăbovească în preajmă. E greu de crezut, dar aici trăiesc oameni – de la bebeluşi de doar câteva luni la bătrâni care n-au şansa unui cămin normal. Însă, precum vecinii lor patrupezi, locatarii parterului se consideră doar nişte fiinţe tolerate în acest oraş. Pentru ei, singura dorinţă este să aibă ce pune pe masă şi astăzi. Majoritatea nu lucrează nicăieri, cel puţin legal, şi trăiesc din ajutoare sociale, alocaţiile copiilor şi vânzarea fierului vechi. Sub povara sărăciei Încă de când păşeşti pe cu­loarul in­salubru, cufundat în bez­nă, pe care chiriaşii nedoriţi şi-au depozitat tot felul de vechituri, înţelegi că fie­care uşă ascunde o dramă. E un sălaş al mizeriei crunte. Familii cu trei-patru copii împart câte o singură cămăruţă întunecoasă şi rece. Nu au utilităţi, aşa cum se înţelege că ar avea dacă i-ar considera cineva orăşeni. Doar o butelie de gaz, pentru gătit, pe care – mai nou – trebuie să o schimbe în fiecare săptămână. Asta pentru că ţin focul mai mereu aprins, de când s-a lăsat gerul. Apa şi-o aduc cu bidoanele, cine ştie de unde, iar la reţeaua electrică s-au branşat ilegal. „Ne-am mutat aici când am auzit că garsonierele astea sunt goale. Blocul e al Getesib-ului, care ne tot cere să evacuăm garsonierele. Noi plecăm, dar unde? Nimeni nu ne dă niciun ajutor. Pe noi tot deoparte ne dă. Butelia o încărcăm săptămânal. Aici gătim, aici dormim, aici îşi fac copiii temele, aici se joacă. N-avem nici măcar o masă, stăm la lumânare… Facem baie numai când e mai cald, când bate soarele şi în casă. E greu, copiii trebuie să meargă la şcoală, cum să nu facă baie?”, se plânge Daniela Retzler (39 de ani). Ea locuieşte aici de un deceniu. A lu­crat la Continen­tal, dar acum nu-şi mai găseşte de muncă. Noroc cu băiatul mijlociu, care are 21 de ani şi a reuşit să se angajeze acolo. ªi cu băiatul cel mare – la 23 de ani, a luat calea străinătăţii şi reuşeşte să mai trimită câte un ban acasă. „Nu poate mereu. Mi-a trimis în decembrie şi a zis că poate reuşeşte să îmi mai trimită în februarie”, explică femeia. Cel mai rău este acum, cu frigul. Copiii se îmbolnăvesc pe capete, iar bani de medicamente nu au. Fetiţa de doar 12 ani a Danielei Retzler stă înfofolită într-o plapumă până peste cap, iar reşoul din cameră arde încet. Ameninţarea evacuării De frigul cumplit se plânge şi o altă mamă din bloc. Carmen Căldărar (32 de ani) are şi ea mai bine de şase ani de când s-a aciuat, cu familia ei, într-una din aşa-zisele garsoniere. „Mai mergem pe la neamuri când e foarte frig”, mărturiseşte ea. Nu a fost dintotdeauna aşa. Cât timp a lucrat şi a avut bani, îşi permitea să stea în chirie la etajul III, în condiţii decente. Acolo unde vecinii „înstăriţi” au chiar şi televizoare. Totuşi, familia Căldărar se poate considera norocoasă faţă de ceilalţi de la parter. Primeşte un ajutor social de 230 de lei şi alocaţiile copiilor însumează încă 80. „Acum doi ani, Getesib-ul a venit cu mascaţii şi au evacuat şase garsoniere. Pe celelalte 14 nu aveau ordin de evacuare. Dar tot vin din când în când să ne ceară să plecăm. Noi părăsim garsonierele, dar să ne dea în altă parte. De unde să avem noi 10-20 de mii de euro? Dacă i-am avea, dracu’ ar mai sta aici?”, răbufneşte tânăra. Cetăţeni de mâna a doua? Din cauză că nu pot demonstra un domiciliu legal, ocupanţii gar­sonierelor din G1 n-au nici măcar acte de identitate. „Uitaţi-vă! Cine ne-ar angaja aşa? Cine ne-ar da vreun credit? ªi când vreau să scot banii de la fiul meu din străinătate am probleme la bancă”, îşi arată Daniela Retzler buletinul provizoriu. Mai demult, Getesib le-a oferit o va­riantă amiabilă: să-şi cumpere gar­­sonierele, la preţul de doar 8.000 de euro. Însă nici atât nu şi-au permis. Totuşi, atunci când unul dintre ei a reuşit să facă rost de bani, s-a trezit cu o altă problemă: firma de sa­lubritate nu era intabula­tă pe spaţiile de locuit, ci doar pe te­renul de dedesubt. Cel puţin aşa spun vecinii. Dar cei de la Getesib au altă explicaţie. „Am făcut-o pentru a ne absolvi cumva. Dar ei au venit cu propuneri să achite locuinţele în rate, n-au servicii, nu puteam intra într-o asemenea schemă”, motivează Mariana Brunchea, directoarea economică a Getesib. Nici cu consilierii din comisia socială n-au avut mai mult noroc locatarii. „În fiecare joi mă duceam la Forumul German în audienţă. Doamna Fritzmann zicea mereu: «Nu putem să vă ajutăm acum». Păi noi, când? Ne tratează ca pe lucruri slabe”, acuză Daniela Retzler. Odată, nişte sectanţi au venit să le promită ajutor. Apoi n-au mai dat niciun semn. „Azi-mâine îmbătrânim şi ce facem? Stăm la azil? Nici acolo nu te ia dacă nu ai cu ce. Stai pe stradă…”, suspină femeia. Decizie definitivă La solicitarea Sibiu 100%, di­rectoarea economică a Getesib a confirmat faptul că parterul blocului aparţine societăţii şi că el a fost ocupat abuziv. Însă poate că nimic nu s-ar fi întâmplat dacă noii locatari nu intrau în conflict cu cei de la etajele superioare. „S-au produs stricăciuni mari la reţelele de apă şi canalizare, s-au branşat ilegal la reţeaua de energie electrică, n-au toalete… e dezastru. Oamenii din bloc au făcut sesizări la Primărie, iar Primăria ne-a sesizat pe noi. Ne-am dus acolo şi am ajuns la concluzia că singura soluţie este să încercăm o evacuare prin instanţă”, povesteşte reprezentanta Getesib. Între timp, a avut loc şi procesul. Pe care sărmanii din blocul G1 l-au pierdut „la masa verde”. Iar, odată cu sfârşitul lunii ianuarie, sentinţa a devenit defi­nitivă. „Am luat legătura cu un executor, care urmează procedurile legale pentru punerea în aplicare a deciziei”, conchide Brunchea. Pe de altă parte, oamenii se plâng că lor nu li s-au comunicat în timp util citaţiile şi nici măcar sentinţa, pentru a putea face recurs. Cu fiecare zi care trece, aşteptarea devine tot mai grea. În orice clipă, mascaţii îi pot arunca în stradă. Între timp, sărmanii visează la caloriferele calde şi antenele de Digi de care se bucură vecinii de sus. Comentează acest articol pe vps.sibiu100.ro