Sibianul Csaba Csiszar, omul care dă viaţă lemnului

Poveste de succes Un sculptor şi restaurator din Sibiu, stabilit în Hamburg, îşi foloseşte mâinile ca pe o prelungire a sufletului, pentru a da lemnului contur. Mobilierul din secolele trecute prinde viaţă, urmând modelele originale din fotografii uitate de timp. Deşi a avut dintotdeauna talentul de a sculpta, Csaba Csiszar nici nu s-ar fi gândit în copilărie sau adolescenţă, că va ajunge să lucreze, la un asemenea nivel în Germania. Este deja de 30 de ani aici şi a avut comenzi de la mulţi iubitori de artă din Hamburg sau din împrejurimi. De altfel, sibianul nostru este unul dintre puţinii restauratori din nordul Germaniei, care recondiţionează mobilă de artă, începând cu secolul al XVI-lea. Csaba Csiszar nu este doar un artist desăvârşit, ci şi un om deosebit de modest, care nu a uitat niciodată de unde a plecat şi care poate oferi adevărate lecţii de viaţă nouă, celor aflaţi la început de drum în Germania sau celor care vor dori cândva să vină în această ţară. Unul dintre cele mai preţioase sfaturi ale sale este acela de a chibzui bine înainte de a pleca din ţară şi, dacă totuşi alegem să plecăm, „să nu ne vindem pe doi bani“. A plecat din România la 28 de ani Artistul lucrează relaxat, povestind momente din cariera sa profesională cu seriozitate, dar şi cu multe accente de umor. Atelierul său este luminos, cald, iar antichităţile îţi dau senzaţia că eşti în alt timp. Nu poţi să nu-ţi imaginezi că, dacă obiectele în care investeşte atâta talent Csaba Csiszar ar fi păpuşi din lemn, ele ar fi capabile să prindă viaţă precum Pinocchio al lui Gepetto, la câtă dăruire şi sacrificiu ale maestrului înglobează. Având rădăcini germane, s-a mutat la Hamburg la 28 de ani, împreună cu soţia sa, Corinna, la rudele deja stabilite aici legal. Era perioada comunistă şi nu şi-au putut aduce prea multe lucruri din ţară: au venit doar cu un geamantan şi cu copilul de doi ani în braţe: o fetiţă. Între timp fiica lor a crescut, fiind acum absolventă a Facultăţii de Drept din Hamburg. Ce mai păstrează din România – şi au transmis şi fiicei lor este – spune Csaba, „capacitatea de dăruire, limba română, omenia şi dragostea de pământul pe care ne-am născut”. „Important e să nu uiţi de unde ai plecat”, adaugă Corinna. Talentul, dublat de seriozitate şi de muncă Stabilit în Hamburg, Csaba şi-a desăvârşit aici studiile începute în România, urmând cursurile de restaurator la Centrul European de Restaurare şi Conservare a Mobilierului şi Monumentelor Istorice (Europaeischen Zentrum fuer Denkmalflege). A lucrat 13 ani la firma de restaurare a mobilei „Erich Dohrendorf”, care poartă numele celui care a fondat-o în 1938. A pornit „de jos”, ca simplu angajat, iar în 1998 a preluat firma, devenind propriul său şef, fiind în acelaşi timp şi membru al Asociaţiei profesionale a restauratorilor din Hamburg. Cu talentul său înnăscut, Csaba poate trece cu uşurinţă de la un registru la altul: de la restaurarea unor piese de mobilier trecute prin timp, care şi-au pierdut din strălucirea şi folosinţele lor, până la crearea altora noi după poze îngălbenite de timp sau la aurirea sculpturilor. Deşi realizarea unor asemenea piese nu este la îndemâna oricui, totul este prezentat cu reţinere şi modestie, discret, ca şi în pagina sa de internet: www.restaurator-dohrendorf.de. „Mulţi români «uită» româneşte după 3 ani” Corinna şi Csaba Csiszar pun un accent deosebit pe păstrarea limbii române „curate” de către emigranţii români, care nu trebuie să vorbească o neelegantă româno-germană. Ei se referă la cei care combină în fraze, de-a valma, cuvinte româneşti şi germane, astfel încât nu se mai înţelege nimic. „E ca o salată, e greu de înţeles şi pentru un român, şi pentru un german”, zice Csaba. O categorie aparte o constituie românii veniţi de doar câţiva ani, care brusc „uită” să mai vorbească româneşte: „De parcă le-ar fi ruşine de limba lor maternă”. Sursa : www.romaningermania.ro