Când am auzit de proiectul amenajării unui ştrand municipal în Sibiu, n-am putut decât să mă bucur. Mi-am zis că, în sfârşit, vom avea şi noi, sibienii, unde să ne răcorim în zilele toride de vară, că putem juca fotbal după ce ieşim din bazin, că vom avea tobogane de apă, terenuri de tenis şi alte multe dotări. Când s-a tras linie şi s-au făcut calculele, am ridicat din sprânceană: 45 de milioane de euro. Aproape cât jumătate din bugetul Sibiului în 2009, dacă ţinem cont de accentuata devalorizare a monedei naţionale în raport cu euro. E mult, poate prea mult, pentru un oraş ca Sibiul. E adevărat că proiectul nu va putea fi finalizat într-un singur an. El se va derula pe o perioadă mai lungă de timp, iar banii vor fi puşi la dispoziţie pe parcurs. Sunt aproape sigur că proiectul va crea noi locuri de muncă şi va atrage investiţii în zonă. Nu sunt, însă, de acord să fie ciopârţite sute de copaci din Pădurea Dumbrava, dacă acolo va fi el construit, într-un final. ªi aşa Sibiul nu stă grozav la capitolul spaţiu verde per locuitor. Refuz să cred că specialiştii municipalităţii nu au putut găsi un alt loc pentru amenajarea ştrandului. Plus că trebuie luat în considerare şi factorul poluare. Vor fi sute, dacă nu chiar mii de maşini adunate în parcarea ştrandului, ceea ce ar crea, pe lângă ambuteiaje, o moarte lentă faunei din zonă. Atât cât a mai rămas din ea. Presupun că prin realizarea acestui megaproiect, cu destule implicaţii de tot soiul, autorităţile locale intenţionează să plaseze Sibiul astfel încât să atragă şi mai mulţi turişti, şi mai mulţi bani la buget. Dar amortizarea celor 45 de milioane de euro reprezintă un proces de durată. Plus că trebuie strânsă cureaua la capitolul cheltuieli, acum, că e criză. Iulian PAMPU
