În toată istoria tenisului de masă la nivel de juniori, nici un dublu din Europa nu a câştigat aurul la Campionatul Mondial. În cele 13 ediţii existente anterioare s-au impus de fiecare dată chinezoaicele. În 7 decembrie 2016, o fată născută în Mediaş, Andreea Dragoman, şi una născută în Slatina, Adina Diaconu au schimbat acest lucru şi au devenit campioane mondiale în proba de dublu. Ele au jucat incredibil pe toată durata turneului şi au bucurat întreaga suflare a tenisului de masă românesc. Revenită în ţară, am vorbit cu Andreea Dragoman, medieşanca care a scris istorie în Africa de Sud şi care a fost desemnată pentru al treilea an consecutiv drept „cel mai bun sportiv al judeţului Sibiu”.
https://www.youtube.com/watch?v=sTZbQBX9Jis
REPORTER: Tu şi Adina aţi revenit în ţară. Cum a fost primirea?
Andreea Dragoman: În primul rând, când am ajuns la Aeroport ne-au aşteptat televiziunile şi cei de la Federaţie cu flori. Nu ni s-a mai întâmplat niciodată acest lucru. Ne-am bucurat foarte mult. La sală când am ajuns am avut o surpriză din partea clubului. Au făcut un tort mare pentru mine, cu o imaginea a mea şi a Adinei. A fost foarte bun.
R: Cum a fost la Campionatul Mondial?
AD: Nu ne-am aşteptat să luăm o medalie la dublu. Având experienţa de anul trecut când am pierdut în primul tur, ne aşteptam ca la echipe să ne luptăm la o medalie. După ce am câştigat la dublu parcă nu ne venea să credem. Am jucat în fiecare meci la fel de bine. Semifinala a fost foarte grea, dar am reuşit să revenim. Înainte de meci nu ne gândeam să câştigăm, am intrat relaxate. La 2-0 pentru ele am simţit că le putem bate pentru că nu făceau ceva special. La 3-2 şi 10-5, cu 5 mingi de meci pentru adversare am reuşit să revenim pentru că nu mai aveam presiune şi nu ne gândeam că o să pierdem meciul. În finală, am început foarte bine meciul. Am făcut 3-0 la seturi. Nu aveam ce pierde. La 3-0, japonezele au schimbat tactica de joc şi ne-a luat 2 seturi să ne obişnuim. Era 3-2, am început foarte bine, dar la ultimele puncte au apărut emoţiile. Ne era teamă să nu pierdem setul pentru că ştiam că va fi foarte greu la 3-3, ne gândeam numai să punem mingea pe masă. La final nici nu ne-a venit să credem că suntem campioane mondiale. Tremuram de emoţie! Eram foarte fericite, era ceva de nedescris. O bucurie foarte mare, am zâmbit tot timpul.
R: Multă lume s-a bucurat pentru reuşita voastră. Aţi primit multe încurajări?
AD: După ce am câştigat titlul mondial am primit foarte multe mesaje. Nu mai apucam să răspund. Au fost foarte multe, am stat să le citesc pe toate şi să văd toate postările. Pentru mine contează foarte mult când mă felicită cineva. Mă motivează şi mă bucură foarte mult.
R: Ce crezi că a făcut diferenţa pentru voi?
AD: În primul rând, eu şi Adina ne-am antrenat la dublu în cantonament, şi de câte ori puteam, iar al doilea lucru este că am vorbit mult la masă despre ce facem, cum servim, cum returnăm. Noi ne încurajăm mult. Ceea ce este un mare avantaj! Contează foarte mult să ne încurajăm una pe cealaltă. Eu şi Adina suntem prietene foarte bune. Noi vorbim ca fetele despre orice. Când suntem adversare la masă fiecare vrea să câştige, dar după suntem din nou prietene.
R: Pe lângă momentele frumoase, ce a fost cel mai greu anul acesta?
AD: Drumurile sunt foarte lungi şi obositoare. La întoarcere am făcut 11 ore de la Cape Town până la Istanbul, apoi o oră jumătate de la Istanbul la Bucureşti, şi de acolo am venit cu maşina. Vineri când am ajuns am dormit de la 9 seara până la 11 a doua zi.
R: În primul tău an la junioare ai devenit campioană mondială, europeană şi naţională. Cum a fost anul pentru tine?
AD: În mare parte sunt mulţumită pentru că am luat titlul european cu echipa, titlul mondial la dublu şi am câştigat şi la naţionale, dar în mici părţi se putea şi mai bine.
R: Pentru al treilea an la rând eşti cea mai bună sportivă din tot judeţul Sibiu. Ce înseamnă acest premiu pentru tine?
AD: Mă fac să mă simt foarte fericită şi mândră de ce am reuşit. Sunt bucuroasă de faptul că am putut să mă menţin sportiva numărul I a judeţului Sibiu.
R: Cine sunt oamenii care te-au sprijinit tot timpul pentru a ajunge aici?
AD: Nu aş fi ajuns aici fără domnul antrenor Gheorghe Vaida, fără familia care mă ajută şi mă sprijină tot timpul, fără colegele de antrenament şi partenerul de antrenament Cristi Cucean, şi fără sponsorii mei Joola şi Emit-tt. Vreau să le mulţumesc tuturor celor care au fost şi sunt alături de mine!
Aici puteţi vedea toţi campionii mondiali de juniori, în toate probele:
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_World_Junior_Table_Tennis_Championships_medalists
