Raliul Sibiului 2017 își propune să promoveze monumentele istorice din Județul Sibiu. Monumente aflate în patrimoniul cultural și care, unele dintre acestea au fost lăsate de izbeliște, deși sunt de o valoare inestimabilă, iar altele, pur și simplu sunt insuficient promovate și valorificate. Astfel, organizatorii au pregătit o campanie, iar pe durata competiției, spectatorii prezenți pot dona pentru întreținerea, repararea sau promovarea în plus a monumentelor. ”Pe toată perioada premergătoare evenimentului, dar și în zilele de desfășurare ale Raliului Sibiului vom încerca să trezim interesul sportivilor, oficialilor, spectatorilor, dar și partenerilor noștri, asupra acestor podoabe arhitecturale. Ne dorim ca pe perioada evenimentului să reușim să strângem din donații, sume cât mai importante pe care să le redirecționăm către cei care administrează aceste monumente în vederea utilizării lor pentru întreținere, mici reparații sau promovare”, a declarat Marius Trif, director organizatoric al Raliului Sibiului.
Pe durata întrecerii, cei prezenți pot descoperii locuri precum Castelul Tobias, Biserica Lutherană de la Răvășel, Mocănița de la Cărnățel, Cetatea de la Cârța sau Biserica Fortificată de la Chirpăr. Monumente reprezentative pentru zonele prin care vor trece piloții. ”Îi invităm pe cei care vor participa la Raliul Sibiului să descopere Castelul Tobias, Biserica Lutherană de la Răvășel, Mocănița de la Cărnățel, Cetatea de la Cârța sau Biserica Fortificată de la Chirpăr. Monumente istorice care sunt cele mai reprezentative pentru zonele prin care va trece raliul. Localnicii vor fi și ei angrenați în acest proiect și zeci de copii, îmbrăcați în costume populare, vor întâmpina și îndruma participanții la raliu, spre vizitarea acestor monumente”, au mai spus organizatorii.
Aici puteți vedea câteva imagini video cu unul din monumentele de anul acesta:
Raliul Sibiului se ține în zilele de 6 și 7 octombrie. Evenimentul este co-finanțat de Consiliul Local Sibiu, Primăria Municipiului Sibiu și Consiliul Județean Sibiu, prin Serviciul Public Sala Transilvania.
Informații istorice:
Într-un sat atestat încă de la mijlocul secolului al XIV-lea și întemeiat de coloniștii sași conduși de greavul lor Michael, 400 de ani mai târziu, un nobil transilvănean, pe numele său Tobias construiește la margine de sat, un mic conac ce îi poartă astăzi numele, castelul Tobias.
Construit în stil baroc începând cu anul 1770, conacul are un singur nivel și o șarpantă. Intrarea este una special amenajată, pridvorul fiind amenajat dintr-un atic organizat din șase coloane colosale cu capitel de influență ionică. Frontonul intrării este tipic barocului marcând astfel intrarea principală în clădire. Șarpanta este relevanță pentru a înțelege etapele de amenajare ale clădirii. După naționalizarea din perioada comunistă, castelul devine centru școlar pentru copii abandonați dar după Revoluția din 1989 clădirea intră într-o evidentă degradare, fiind necesare intervenții urgente atât structurale, cât și de restaurare.
Satul este atestat pentru prima dată în anul 1394 sub numele de Rawas ce a devenit germanicul Rosch. Biserica luterană Răvășel actuală a fost construită în anul 1825, suprapunând probabil o biserică mai veche, despre care nu există informaţii. În anul 1878 se menţionează însă existenţa unui clopot din a doua jumătate a secolului XIV, inscripţionat, ce ar putea proveni din inventarul vechii biserici. Clădirea este simplă cu o navă centrală ce se finalizează într-un cor în care este amenajat altarul. Turnul este format din trei nivele punctate de coloane aparente. Intrarea se face printr-un atic de tip baroc ce se regăseşte în componenţa aproape tuturor bisericilor evanghelice din Transilvania. Astăzi orga vechii biserici a fost cumpărată de parohia lutearană din din Sebeș iar altarul este expus în biserica evanghelică din Mediaş.
Segmentul de cale ferată cu encartament redus dintre Sibiu şi Agnita a fost inaugurat în anul 1898. Ramificaţia de la Cornăţel înspre Vupăr, denumită şi „linia vânătorilor”, datează din perioada 1898 – 1910. Aceasta a fost construită pentru vânătorile regale şi pentru transporturi de lemne din zona apropiată pădurilor. Este închisă în 1997. Mocăniţa a început a fi construită începând cu 1895 când s-au construit primii 48 de kilometrii pe traseul Agnita – Sighişoara. Iniţiativa a aparţinut baronului Apor, ministru în guvernul de la Budapesta în acel moment dar originar din Sighişoara. În 1910 Mocăniţa ajunge în sfârşit la Sibiu, finalizându-se cei 62 de kilometri dintre Agnita şi Sibiu. După 1918 traseul devine cel mai lung traseu de cale îngustă din România. Linia ferată funcţionează şi ajută la revitalizarea Văii Hârtibaciului dar cedează tot mai mult teren în faţa noului vehicol preferat, maşina. Rând pe rând linia se degradează. În 1965 vechea linie dintre Agnita şi Sighişoara este demontată, locul ei fiind preluat de şoseaua ce leagă cele două oraşe. După Revoluţia din 1989 lucrurile se înrăutăţesc rapid. Mocăniţa este tot mai rar folosită. Ultima cursă are loc în 2001, după acest moment Mocăniţa este închisă. În faţa evidentei distrugeri, liniile, remizele, podurile şi mai ales locomotivele şi vagoanele sunt salvate prin clasarea acestora în 2006 ca monument istoric. În ultimii ani autorităţile locale, specialiştii în domeniu şi organizaţiile non-guvernamentale caută soluţii pentru revitalizarea acesteia.
Ordinul Cistercienilor, ordin înființat în Franța în urmă cu aproape 1000 de ani, avea ca regulă organizatoare, așezarea în locuri cât mai retrase, cât mai sălbatice și cât greu accesibile. Veniți în sudul Transilvaniei, mergând mai departe de așezările sașilor ajungând în ținuturile românilor, cistercienii s-au așezat într-o mlaștină pe marginea Oltului. Aceștia înființează în 1202 la Cârţa o mânăstire, una dintre cele mai estice ale acestui ordin european. Astăzi este monument istoric clasa A şi a fost proaspăt restaurată. Cetatea Cârța este una din frumoasele surprize pe care Transilvania ni le descoperă.
Biserica evanghelică fortificată din Chirpăr, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Ca și în alte localități de pe Valea Hârtibaciului, biserica a fost o bazilică romanică din piatră cu corul pătrat, absidă semicirculară și trei nave, cele laterale fiind închise dreptunghiular. Turnul era prevăzut cu o tribună ce se deschidea spre nava centrală. În jurul anului 1500 s-au întreprins lucrări de fortificare a bisericii, în cursul cărora clopotnița a devenit turn de apărare. Altarul datează din anul 1795 și este excutat de I. Folbert din Sighișoara. Din incinta cu șapte bastioane nu s-au păstrat decât ruine de ziduri și urmele a două bastioane. Turla este cea mai înaltă de pe Valea Hârtibaciului.
