Este ora 06:45, vineri. Sibiul abia se trezește la viață, dar lângă Sala Transilvania e deja forfotă. În lumina difuză a farurilor, 14 băieți din lotul U15 al CSU Andu Sibiu își iau rămas bun de la părinți și urcă în microbuz. Destinația? București. Miza? Ultimul turneu din această fază a campionatului.
Nu e doar o simplă excursie; e testul final după săptămâni de antrenamente zilnice, între ore de matematică și meditații pentru examenele de admitere la liceu. Am urcat alături de ei pentru a vedea ce înseamnă, de fapt, viața de tânăr baschetbalist.
„Legea” lui Coach Darko: fără scroll pe telefon, doar focus
Drumul spre Capitală se face într-un microbuz modern, dar atmosfera nu e de „tabără”. Darko Pandurovik, antrenorul principal sârb care a adoptat Sibiul (și pe acești copii) ca pe propria familie, dă tonul imediat:
„Fără jocuri video, fără scroll pe Instagram. Doar muzică. Aveți nevoie de ochi odihniți și minte limpede pentru primul meci.”
Limba oficială folosită în comunicarea cu tinerii sportivi este engleza, presărată cu mici expresii în română
Nu sunt doar scheme pe clipboard, sunt lecții pentru viață
Dincolo de tacticile de pe tablă, Coach Darko este un veritabil arhitect de caractere. Pentru el, baschetul începe cu mult înainte de fluierul de start: începe cu felul în care un jucător își poartă echipamentul cu mândrie, cu punctualitatea care nu acceptă scuze și cu o seriozitate de neclintit în fața fiecărei sarcini. Darko nu supraveghează doar aruncările la coș, ci și respectul profund pe care băieții trebuie să și-l poarte unii altora, transformând un grup de adolescenți într-o unitate de elită. Această rigoare, uneori severă, dar mereu părintească, este darul lui cel mai de preț pentru ei: îi învață că disciplina și bunul simț sunt „echipamentul” care nu se demodează niciodată și care îi va ajuta să câștige în viață, mult după ce ecoul mingii pe parchet se va fi stins.
Lângă el, secundul Alexandru Hulpuș, fost sportiv de performanță, supraveghează totul cu o rigoare calmă. E tipul de pedagog care știe când să motiveze și când să organizeze. În timp ce băieții se cuibăresc între perne, cărți și căști, antrenorii deschid poveștile despre meciuri. Se discută scheme, strategii și viitorul în campionat. Ocupăm locurile din față și suntem atenți la drum dar și la ce se întâmplă în microbuz. Băieții sunt nerăbdători.
Filozofia din spatele mingii: Mai mult decât sport
Între două glume și o apă (nu avem cafea în microbuz), Darko îmi explică viziunea lui. Deși a antrenat seniori și a jucat baschet în Germania, pasiunea lui rămâne formarea juniorilor. Ne-am ales cu câteva sfaturi.
Deși părinții grăbesc copiii spre sporturi de echipă, Darko recomandă gimnastica sau artele marțiale până la 8-10 ani pentru motricitate, abia apoi baschetul sau sporturi de echipă.
Micul dejun e sacru și e atât un sfat pentru el însuși cât și pentru băieții din lot:
„Terminați de mâncat acum, să aveți timp pentru digestie!”
le strigă el băieților.
Îl întreb cât de diferiți sunt copiii din Serbia față de români și cum e baschetul văzut de fiecare „Românii au un material genetic excelent,” spune el, comparându-i cu sârbii, deși recunoaște că diferența stă adesea în atitudinea față de efort și disciplină.
Iarna bucureșteană și hotelul confortabil
Ajungem în București, după 4 ore și ceva de drum și surpriză: zăpadă ca-n povești, coșmarul oricărui șofer. Ne cazăm la hotelul Ibis – un răsfăț binemeritat, având în vedere că de multe ori deplasările sunt susținute financiar de părinți și implică sacrificii mari.
Programul e strict: o oră de relaxare, somn obligatoriu și… fără telefoane. Coach Darko le colectează pe toate. Disciplina sârbă nu negociază cu ecranele.
Rezultatele de pe parchet
Sala de la Universitatea Politehnica ne primește cu un parchet impecabil și un ritm energic de la coloana sonoră atent aleasă de gazde.
Primul meci e impotriva baiețlor de la Hoops Ploiesti. Victorie lejeră. Băieții au jucat „ceas”, de parca nu s-au trezit la 6 dimineața.
Revenim la hotel rapid. E doar la 5 minute distanță. După un prânz binemeritat și o pauza de 2 ore urmează meciul cu echipa de la Sf Gheorghe. 95 – 33. Dominare absolută. Un galop de sănătate pentru sibieni.
Un meci de infarct, decis în ultimele secunde.
Noaptea a trecut repede, fără probleme notabile, doar mici reclamații pentru liniște; inerente de altfel ăn astfel de situații, doar sunt tineri de 15 ani, cu energie. Meciul de sâmbătă cu gazdele de la Știința a fost adevăratul test. Prezența la sală obligatorie, cu o ora înainte de start. Deși fără un jucător cheie (accidentat la picior) și cu o galerie adversă zgomotoasă, „vulturii” mici de la Sibiu au condus până în sfertul 4. Arbitrajul a fost „ușor” pro-gazde, dar baschetul a fost spectacol pur. Am fost doar trei voci sibiene în tribune (eu, un părinte și șoferul microbuzului), dar am strigat cât pentru o tribună întreagă. S-a pierdut la un punct diferență, dar miza clasamentului era deja securizată. Urmează faza următoare a campionatului când vor întâlni echipe din toată țara, cu un nivel și mai bun de baschet.
Mai mult decât un scor
Ne întoarcem spre Sibiu prin nămeți, cu patru ore de drum în față. Băieții sunt tăcuți, unii dezamăgiți, alții deja cu gândul la temele de vacanță (urmează o săptămână de vacanță). Dar, privind la modul în care interacționează, îți dai seama că CSU Andu Sibiu U15 nu e doar o echipă, ci o mică fraternitate.
„Disciplina îi va ajuta toată viața, nu doar pe teren,” c
onchide Darko, în timp ce își închide agenda plină de notițe.
Acești copii învață să piardă cu demnitate, să câștige cu seriozitate și să își gestioneze timpul între examene și minge. Sibiul are viitor, iar viitorul are mingea în mână.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
