Psihoza înseamnă pierderea contactului cu realitatea, ca urmare a faptului că pacientul pierde capacitatea de a deosebi ceea ce este real de ceea ce este fals. Adolescenții și adulții tineri sub 35 de ani sunt mai expuși riscului de a dezvolta o boală psihotică. Deoarece semnele care apar la începutul unei psihoze nu sunt alarmante, în majoritatea cazurilor, pacienții sau familiile lor se adresează medicului atunci când acest stadiul de debut este depășit, iar viața pacientului este deja afectată în mod semnificativ. Din acest motiv, este important ca pacienții și familiile lor să recunoască semnele care anunță instalarea unei psihoze și să se adreseze cât mai devreme medicului psihiatru, înainte ca boala să evolueze spre forme mai complicate, mai dificil de tratat și cu un prognostic mai puțin favorabil.
De cele mai multe ori, psihoza nu apare brusc, pacientul trecând printr-o perioadă de luni de zile în care se produc schimbări treptate în felul său de a fi și de a gândi. De obicei, familia este cea care observă prima aceste modificări, fără însă să înțeleagă semnificația lor. Cu timpul, ele devin tot mai vizibile, iar persoana devine tot „ruptă de realitate„, tot mai puțin capabilă să se adapteze vieții obișnuite, în familie, în societate, la locul de muncă sau la școală.
De cele mai multe ori, începutul unei psihoze se manifestă prin scăderea nejustificată a randamentului persoanei la serviciu sau la școală. Pacientul nu se mai simte bine în prezența familiei și prietenilor și petrece tot mai mult timp singur. Se concentrează mai greu și adesea își pierde șirul gândirii. Face față din ce în ce mai greu sarcinilor zilnice și stresului, se implică tot mai puțin în activitățile până atunci obișnuite. Lumea înconjurătoare îi pare tot mai străină, mai îndepărtată și mai de neînțeles. Cu timpul, pacientul devine tot mai dezinteresat de curățenie și de igiena proprie. Unii pacienți pot avea schimbări bruște de dispoziție și pot deveni agitați, dar, de cele mai multe ori, pacientul se simte confuz, trist fără motiv, neliniștit și speriat sau simte că „este golit de sentimente„. Frecvent acuză insomnie sau își schimbă orarul obișnuit de somn. În timp, apar idei tot mai bizare, mai ilogice, dar imposibil de contrazis de către cei din jur. Mulți pacienți devin suspicioși față de cei din jur, pe care îi acuză că doresc să-i facă rău și găsesc înțelesuri ascunse în cuvintele altora sau în întâmplările obișnuite ale zilei. Alteori, pacientul este convins că gândurile și acțiunile sale îi sunt dictate de forțe exterioare ori că el însuși deține puteri neobișnuite, că este o altă persoană decât cea pe care o știu cei din jur, că are de îndeplinit o misiune importantă, adesea secretă. Vorbirea poate deveni dificil de urmărit și de înțeles, uneori prea rapidă, lipsită de sens sau cu cuvinte neobișnuite. Pacientul poate afirma că aude voci pe care cei din jur nu le aud, voci care îl cheamă pe nume, vorbesc între ele sau îi dau porunci. El poate vedea siluete sau figuri umane neclare sau poate avea senzația că este atins de cineva atunci când este singur într-o încăpere sau poate avea senzația insecte îi circulă pe sub piele. Deși, în stadiile timpurii ale bolii, majoritatea pacienților au sentimentul că „ceva nu este în regulă cu mintea lor „, ei nu recunoasc faptul că ar putea avea o boală și refuză ajutorul celor din jur.
Tratamentul bolilor psihotice este complex și, adesea, de lungă durată. Pe lângă tratamentul medicamentos și psihoterapie, pacientul și familia sunt informați asupra semnelor care anunță un instalarea unui episod psihotic și a modului în care pot fi prevenite episoadele următoare de boală. Ceea ce este important de reținut este că durata de timp din momentul în care pacientul prezintă primele semne de psihoză și până la începerea tratamentului este un factor esențial al prognosticului.
Șef Lucrări dr. Sanda Dura
medic specialist psihiatru
medic specialist Sănătate Publică
Clinica Misan Med Sibiu
