Să fii copil este un lucru serios

O lume fascinantă, nobilă, o lume plină de mister şi satisfacţii, dar totodată plină de sacrificii, este lumea artelor marţiale care doreşte să vină în sprijinul educaţiei copiilor şi a tinerilor, oferind acel plus de instruire, educare şi autocontrol. Cu atât mai bine este să începi de la o vârstă fragedă, aşa cum au făcut fraţii Morar, Sandra şi Philip, micuţii care au ajuns deja la naţionale în concursuri şi care se bucură de libertatea de mişcare în această lume misterioasă a Karate-lui Kyokushin. Dincolo de pregătirea fizică, mentală şi spirituală, Karate-Do, pronunţat corect, reprezintă un mod de viaţă, însemnând în traducere liberă „Calea Mâinii Goale” (Kara – gol, Te – mână, Do – cale spirituală, doctrină filozofică, mod de gândire, mod de viaţă). Cei doi fraţi, Sandra şi Philip Morar sunt membri ai clubului C.S. Musashi Dojo Sibiu. În calitate de elevi, au arătat în nenumărate rânduri valoarea lor, nu doar în cadrul competiţiilor ca sportivi ci şi ca oameni prin rezultatele la învăţătură şi comportamentul lor cuviincios. Coordonatorul tuturor activităţilor este Sensei Horaţiu – Adrian Neagoie, preşedintele Clubului Sportiv „Musashi Dojo”, un slujitor devotat al artelor marţiale, devenit ulterior un model uman pe care mulţi dintre practicanţi fac mari eforturi să-l urmeze. Copiii însă, reprezintă un segment principal al acestei mişcări, contribuind direct la obţinerea celor mai bune rezultate, la nivel naţional în anii 2008 – 2009. Clubul sportiv „Musashi Dojo” Sibiu împreună cu Secţia Miercurea Sibiului este organizatorul principal a unsprezece evenimente naţionale şi trei internaţionale desfăşurate începând cu 2008 şi până în prezent, fiind desemnat organizator principal al „Campionatului European de Karate Kyokushinkai, IKOKEC 2010” şi al „Seminarului Internaţional de vară IKO Sosai 2010”. Vârsta nu face diferenţa Fraţii Morar, Sandra şi Philip, elevi ai şcolii „Octavian Goga”, nr. 15, din Sibiu, în vârstă de nouă, respectiv şapte ani, au pătruns în tainele artelor marţiale – Karate Kyokushin încă înainte de a fi iniţiaţi în ale şcolii. Au început la grădiniţă prin impulsul generat de educatoarea lor, membră a clubului, posesoare de centură maro. După grădiniţă, deşi nu au mai avut mentor, s-au alipit clubului şi acum nici să vrei nu-i mai desparţi de stilul lor. Sandra este în clasa a III-a la secţia germană, iar Philip abia a păşit pe treptele şcolii fiind în clasa I, la secţia de română. S-au născut în Austria, unde părinţii lor au locuit timp de şaisprezece ani, de unde ulterior s-au hotărât să se mute revenind pe meleaguri mioritice. Sandra şi Philip sunt de numai patru ani în România, însă în acest scurt timp au reuşit să realizeze multe. Amândoi pasionaţi de Karate, se ţin cu dinţii pentru a ajunge pe podiumuri, prin talent, răbdare şi devotament. Premii şi satisfacţii În ciuda faptului că are foarte puţin timp Sandra se ţine cu dinţii şi de şcoală, până acum fiind tot premiantă, iar lui Philip deocamdată îi place şcoala, dovedindu-se foarte conştiincios. Amândoi fraţii Morar au învăţat Karate înainte de a învăţa să scrie sau să citească, deci putem spune că Kyokushinul reprezintă limbajul lor, deoarece a depăşit de mult nivelul de simplu hobby. Sandra, cea care a început prima, a ajuns deja la centura galbenă cu tresă, după ce a luat în felul următor: portocalie, portocalie cu tresă, albastră, albastră cu tresă, galbenă, urmând să-şi dea examenul pentru centura verde. Deşi în lumea artelor marţiale culorile la centuri diferă, iar spre exemplu verde în alt stil de karate reprezintă un nivel mai mic, dar pentru Sandra înseamnă că se apropie cu paşi repezi de centura neagră. Philip, fiind cu doi ani mai mic, a ajuns doar la albastră cu tresă, însă mama sa Irina îşi pune toate speranţele că va ajunge mult mai departe în scurt timp. Pe lângă Karate, Sandra a mai făcut şi şah în clasa I, pentru care a cştigat şi premiul I, la final de competiţii, învăţătoarea ei fiind de părere că cei mai buni matematicieni au fost întâi buni şahişti, căci se pare, Sandrei îi place mult matematica, dar şi excelează în acest domeniu. Pasiuni de copii Lui Philip îi place cel mai mult la playstation, deşi are voie doar sâmbăta şi duminica după ce termină recapitularea pentru întreaga săptămână de şcoală precedentă, împreună cu mama lui. În câteva zile începe şi cartingul, sport pentru care şi-a bătut mult la cap părinţii. Sandrei, deşi practică acest sport, îi place foarte mult să fie cochetă. „În fiecare zi la şcoală îşi ia alte hai­ne”, ne spune mama ei. O zi normală din viaţa lor începe la şapte dimineaţa, pornesc spre şcoală, unde stau până la patru după-masa, având program prelungit pentru teme şi pauză de masă, iar de la cinci şi jumătate pornesc către sală, unde stau o oră, o oră jumate. Atunci când se apropie vreo competiţie, Senseiul le suplimentează numărul de ore. Micuţii participă şi la seminarii, făcând schimb de experienţă cu pasionaţii artelor marţiale din toată ţara. Vârsta – un impediment Philip a fost respins din cauza vârstei, fiind prea mic, în Danemarca de la o competiţie internaţională. Vara trecută trebuia să meargă în Japonia la campionatul mondial, însă vârsta a fost, de asemenea, un prag de trecut, dar vor merge anul acesta. Rezultatele sportive, atât ale Sandrei cât şi ale lui Philip sunt de invidiat, mai ales pentru faptul că mulţi dintre sportivi ajung să cştige premii pe prima poziţie, la nivel internaţional decât după mulţi ani de muncă, aşa cum a reuşit Sandra în Danemarca, unde a cştigat locul I pe echipe, chiar în iarna acestui an. La cupa României a obţinut locul III, respectiv locul IV pentru Kata sincron mixt şi Kata individual. Philip are, de asemenea, rezultate extraordinare. La europene a mers cu febră de 40 şi a reuşit să ocupe locul III, iar în aprilie 2010 a luat locul I pentru Kata individual la campionatul naţional. O zi de antrenament pentru micuţii karatişti înseamnă: încălzire, mobilitate şi forţă apoi tehnici de braţe, picioare şi Kata – luptă imaginară, la sfârşit kumite – luptă corp la corp cu aparate de protecţii şi protejarea adversarului. Merită menţionat faptul că Philip este cel mai tânăr în gradul 7 Kyu, deci deţinător de centura albastră cu tresă. Părinţii îi susţin pe cei doi micuţi, iar tatăl este mândru de ei, deoarece şi el a practicat arte marţiale în tinereţe. Dacă îi întrebi de ce le place Karate Kyokushin, cei doi fraţi au păreri diferite ca şi caracterele lor: „Ne disciplinează şi ne face puternici”, spune Sandra, Philip fiind de părere că „Ne învaţă să ne apărăm”. Sensei Horaţiu şi Daniela, secretarul clubului, sunt sufletul acestuia în Kyokushinul Sibiului. Datorită lor şi a muncii pe care o depun împreună cu cei mici sau mari, elevii au obţinut rezultate demne de laudă. Mihaela Anghel [email protected]