Obiectivele şi eficienţa psihoterapiei

Într-o relaţie de sprijin, o per­soană care doreşte schimbarea şi un terapeut care îl acceptă şi îl respectă, stabilesc o serie de obiective psihoterapeutice. Ele sunt planificate şi conştient orientate în funcţie de problematica pa­cientului, disponibilitatea terapeu­tu­lui şi metoda utilizată de acesta. Se pot stabili obiective imediate pentru ameliorarea stării de sănătate a pacientului: intervenţia în criză şi eliminarea anxietăţii, reducerea simptomatologiei specifice, rezol­varea unei probleme limitate, rea­lizarea unei clarificări într-o zonă de con­flict, şi obiective de perspectivă pentru reorganizarea personalităţii şi ameliorarea comportamentului. Există pacienţi cu manifestări acute ca urmare a unor situaţii psi­hostresante, pacienţi cu dificultăţi de adaptare şi relaţionare, cu per­sonalitate fragilă, cu tulburări ne­vrotice, depresii, stări de anxietate, tulburări de personalitate, cu de­pendenţă de alcool, droguri, pacienţi cu tulburări psihosomatice sau cu tulburări psihotice. Sunt pacienţi care solicită ajutorul pentru rezolvarea unor probleme de cuplu, pentru o mai bună cunoaştere şi dezvoltare personală. Pentru fiecare există o modalitate de intervenţie psihoterapeutică potrivită. Unele tulburări necesită supraveghere şi tratament medicamentos. Efi­cienţa psihoterapiei e rezultatul interacţiunii între pacient şi tera­peut. Psihoterapia, ca şi celelalte abordări terapeutice din medicină, nu vindecă pacienţii. Este fondată pe principiul conform căruia în fiecare pacient există capacitatea de a se vindeca, psihoterapia având sarcina de a înlătura obstacolele din calea dezvoltării şi funcţionării psihice normale. Ea implică în mod fundamental schimbarea, iar dorinţa de a opera o schimbare constituie un factor crucial atât pentru pacient cât şi pentru terapeut. Agentul major al unei psihoterapii eficiente este personalitatea terapeutului, în special capacitatea sa de a crea o relaţie afectuoasă şi de susţinere. Psiholog Aniela Minu