Într-o relaţie de sprijin, o persoană care doreşte schimbarea şi un terapeut care îl acceptă şi îl respectă, stabilesc o serie de obiective psihoterapeutice. Ele sunt planificate şi conştient orientate în funcţie de problematica pacientului, disponibilitatea terapeutului şi metoda utilizată de acesta. Se pot stabili obiective imediate pentru ameliorarea stării de sănătate a pacientului: intervenţia în criză şi eliminarea anxietăţii, reducerea simptomatologiei specifice, rezolvarea unei probleme limitate, realizarea unei clarificări într-o zonă de conflict, şi obiective de perspectivă pentru reorganizarea personalităţii şi ameliorarea comportamentului. Există pacienţi cu manifestări acute ca urmare a unor situaţii psihostresante, pacienţi cu dificultăţi de adaptare şi relaţionare, cu personalitate fragilă, cu tulburări nevrotice, depresii, stări de anxietate, tulburări de personalitate, cu dependenţă de alcool, droguri, pacienţi cu tulburări psihosomatice sau cu tulburări psihotice. Sunt pacienţi care solicită ajutorul pentru rezolvarea unor probleme de cuplu, pentru o mai bună cunoaştere şi dezvoltare personală. Pentru fiecare există o modalitate de intervenţie psihoterapeutică potrivită. Unele tulburări necesită supraveghere şi tratament medicamentos. Eficienţa psihoterapiei e rezultatul interacţiunii între pacient şi terapeut. Psihoterapia, ca şi celelalte abordări terapeutice din medicină, nu vindecă pacienţii. Este fondată pe principiul conform căruia în fiecare pacient există capacitatea de a se vindeca, psihoterapia având sarcina de a înlătura obstacolele din calea dezvoltării şi funcţionării psihice normale. Ea implică în mod fundamental schimbarea, iar dorinţa de a opera o schimbare constituie un factor crucial atât pentru pacient cât şi pentru terapeut. Agentul major al unei psihoterapii eficiente este personalitatea terapeutului, în special capacitatea sa de a crea o relaţie afectuoasă şi de susţinere. Psiholog Aniela Minu
