Cât preţuim viaţa?

Mă întreb: câţi dintre noi preţuim cu adevărat viaţa? Câţi suntem preocupaţi de felul în care trăim? Ce eforturi depunem în acest sens? Câţi dintre noi am înţeles că putem alege cum să răspundem provocărilor vieţii? Câţi dintre noi ne-am propus să trăim, să iubim, să învăţăm şi să lăsăm ceva în urma noastră? De câte ori ne amintim cât de important este să ştim ce ne dorim şi să ne rămânem fideli nouă căutând să găsim calea de a le ura bun-venit şi altora în viaţa noastră pentru a merge pe o bucată de drum împreună? Cât de bine ştim să sesizăm ce este cu adevărat important în viaţă şi câţi avem curajul să luptăm cu îndârjire pentru visurile noastre? Câţi avem îndrăzneala să ne întrebăm toate acestea şi să recunoaştem că pentru a găsi răspunsuri trebuie să acceptăm să ieşim din comoditatea ignoranţei, să ne croim visurile pentru o viaţă care să ne ofere o viziune şi să ne îndrume spre un ideal care să ne dea sensul de a fi. Arătăm vieţii că o preţuim punând accent pe desăvârşirea noastră ca persoană, pe aspiraţia de a contribui fiecare cu ce putem la construirea unei lumi mai bune, mai tolerante şi mai primitoare. Arătăm vieţii că o preţuim dăruind mai mult decât consumând, construind mai mult decât distrugând, recunoscând că dincolo de propria noastră persoană se află o lume care ne dezvăluie cât de mult contează fiecare gest al nostru. Preţuim viaţa arătând în fiecare zi cât de recunoscători suntem că avem parte de ea. Preţuim viaţa, când ochii noştri vorbesc despre imensa bucurie de a fi! Numai gânduri bune! Aveţi grijă de voi şi de toţi cei dragi vouă!