Nu sunt rare cazurile în care ”muntele nu iartă”. De multe ori, singurii care despart de un sfârșit tragic, oamenii rătăciți sau accidentați pe trasee montane, sunt cei din Salvamont.
Anul trecut, în întreaga țară, cei din Salvamont au avut aproape 7.000 de acțiuni, și aproape 8.000 de persoane salvate. Județul Sibiu este unul dintre cele 26 din România, ce au propriul Serviciu Public Județean Salvamont. Cei de aici nu au niciodată pauză. Trebuie să asigure, prin rotație, serviciul de permanență. 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, cineva este la datorie pentru a interveni rapid.
Configurația terenului din Sibiu, face ca zona pe care trebuie să o acopere echipele Salvamont de aici să fie în primul etalon din țară. Avem pârtii de schi, avem zonă montană de mare altitudine, avem zonă montană mai domoală, o mare diversitate de forme de relief. Dan Popescu, directorul S.P.J. Salvamont Sibiu spune că echipa de la noi este între primele patru-cinci echipe din țară ca și pregătire și tip de teren în care acționează.
1925 – anul primei echipe de salvare montană din județul nostru
Terenul pe care intervin de obicei salvatorii montani din județul nostru cuprinde integral Munții Cindrel, versantul nordic al Munților Făgăraș, cuprins între muchia Tărâta la est şi defileul Oltului la vest și versantul nordic al Munților Lotru, cuprins între defileul Oltului la est, creasta principală şi şaua Tărtărău.
Prima echipă de salvare din județ a fost constituită în anul 1925. Acțiuni de salvare montană se desfășuraseră și înaintea acestei date. În 1969, Hotărârea Consiliului de Miniştrii nr. 140 reglementează activitatea de salvare a turiştilor şi de prevenire a accidentelor în munţi. Astfel ia fiinţă Formaţia SALVAMONT Sibiu condusă atunci de Toma Boerescu.
Salvamont Sibiu are două baze permanent deschise, la Bâlea și la Păltiniș
Salvamont Sibiu are în prezent 18 angajați pe funcția de salvator montan. Tot angajați sunt o contabilă, un inspector pe achiziții de specialitate și cel care este director. Mai sunt 14 voluntari atestați și aproximativ 18 voluntari aspiranți, care nu au atestatul de salvator montan. Din 4 martie, trei dintre voluntarii aspiranți au trecut examenul și au primit atestatul de salvamontiști.
Salvatorii montani din județul nostru au două baze deschise în regim de permanență, 24 din 24 de ore, șapte zile din șapte, indiferent de sezon. Este vorba despre baza din Bâlea și cea din Păltiniș. Sezonier există baza din Negoiu, pe timpul verii iar iarna se mai adăugă încă o patrulă la Păltiniș. La Negoiu asigură permanența pe perioada verii, din iulie până la jumătatea lunii septembrie.
Alături de o echipă Salvamont într-un exercițiu de salvare montană
Dan Popescu este directorul Salvamont Sibiu începând din anul 2021. Tatăl său i-a fost primul ghid montan. Fiind o vreme pădurar, își lua fiul în drumeții la munte, prin păduri. Apoi, când era student la Facultatea de Sport, câțiva dintre profesorii lui i-au reinsuflat pasiunea pentru munte. După terminarea studiilor, s-a înscris voluntar la Salvamont, iar din 2018 este angajat aici. El a fost ghidul nostru în încercarea de a afla mai multe despre această meserie, una ce salvează vieți. Discuția cu foto-reporterul, Lucian Vlad, a avut loc în mașină, pe drumul către un exercițiu de salvare ce se desfășura în Păltiniș.
”de ce am venit eu la Salvamont și nu m-am dus la Salvamar, să stau la plajă?”
Dan Popescu
Cum se ajunge în Salvamont? Voluntariatul e un pas necesar sau e ”primul pas” pentru a ajunge aici?
E obligatoriu. Ca și pași, trebuie să faci minim doi ani de zile voluntariat la o formație Salvamont din țară. În timpul ăsta, formația respectivă vede ce aptitudini, ce calități ai și cât de serios ești. După aceea, poate să gireze pentru tine, să participi la Școlile Naționale Salvamont Aici vei fi evaluat din punct de vedere tehnic și după aceea poți, dacă iei examenul, să ai acel atestat de salvamontist, cu care poți ulterior să te angajezi sau nu în sistemul public. Sunt voluntari actuali care au alte job-uri dar au acel atestat care le permite să exercite și meseria de salvator montan, dacă ar vrea. Sau să practice, pe bază de voluntariat, în cadrul serviciilor.
Intervențiile sunt cele mai grele în meseria de salvamontist
Până să ajungi director, care a fost cea mai grea perioadă la Salvamont?
Sunt intervenții care durează destul de mult sau sunt dificile tehnic. Ai de înfruntat destul de multe elemente meteo. Într-o intervenție de 12 ore, dacă stai în vânt de 80 km/h, în ninsoare și în frig, începi să te gândești de două ori ”de ce am venit eu la Salvamont și nu m-am dus la Salvamar, să stau la plajă?”
Dar, pentru că și intervențiile până la urmă le faci din pasiune, poți să reziști cât e nevoie. Ca și voluntar, vii de bunăvoie, nu te obligă nimeni. Dacă nu te simți bine sau confortabil să faci un culoar de schi sau să escaladezi o creastă, nu te obligă nimeni. Când devii angajat și te duci într-o intervenție și trebuie să o duci la capăt, trebuie să faci toate lucrurile acestea. Intervențiile sunt cele mai dificile în meseria noastră.
”viața tuturor poate să stea în mâinile unei singure persoane.”
Dan Popescu
Cum a fost trecerea în funcție de conducere? Tranziția?
Destul de natural pot spune. Având în spate experiența ca și salvator montan în același colectiv, pentru că nu am venit din altă parte, a fost destul de ușor. Când am luat decizia să vin la examenul de ocupare a postului, am discutat cu colectivul, i-am întrebat dacă agrează și ei prezența mea acolo. Dacă ar fi fost un răspuns negativ din partea majorității aș fi zis că nu vin să bag bețe în roate la serviciu, vin când pot să ajut. Când nu mai pot, vreau să mă întorc ca salvator montan.
Salvamontiștilor le sunt testate cunoștințele de orientare în teren, geografie, partea medicală și de tehnică în salvare montană
Cum alegeți oamenii la Salvamont? Să zicem că salvamarii trebuie să fie frumoși, bronzați. Aveți același sistem? Ar trebui să fie atrăgători fizic salvatorii montani sau nu căutați neapărat asta?
Dacă mă uit în oglindă, nu mă reprezintă descrierea asta. Noi avem acei doi ani de zile când trebuie să facem voluntariat obligatoriu. Îi cunoaștem deja pe oameni când vin să își ia atestatul de salvator montan. Examenul constă în probă scrisă, probă practică, unde putem să vedem cunoștințele și de orientare în teren, de geografie, de parte medicală și de tehnică în salvare montană. E mai ușor să facem o selecție pe baza aptitudinilor decât pe ”ochi frumoși”, ca să zic așa.
Trebuie să te gândești că o echipă de intervenție la un anumit caz este formată din șapte-opt oameni, viața tuturor poate să stea în mâinile unei singure persoane. Dacă el operează corzile sau face anumite elemente tehnice și nu ai siguranța că omul acela e ce trebuie, poate să îți pună în pericol viața întregii echipe. Atunci, prefer să am un angajat, care știu că e cel mai bun, și la schi, și la escaladă, și la tehnică montană, decât să iau pe cineva care poate e bun doar la schi sau care e doar înalt și musculos, ca să spun așa.
Salvamontistul ideal trebuie să știe să gestioneze o situație de criză
Dacă ar fi să descrii salvamontistul ideal, ce ai spune despre el, în câteva cuvinte?
E destul de greu să spui în câteva cuvinte pentru că trebuie să aibă mai multe calități. Trebuie să știe să gestioneze o situație de urgență, să rămână calm și cerebral, să fie flexibil în discuțiile cu oamenii. O victimă aflată în pericol sau cu dureri reacționează altfel decât într-un dialog normal. Există persoane care sunt mai dificile și dacă s-au rătăcit doar. Atunci, și o discuție telefonică poate să fie destul de tensionată, când vrei să rezolvi un caz. Trebuie să știe să schieze, să facă manevre de corzi, de escaladă, trebuie să îndeplinească mai multe criterii. Cred că e greu să ajungi la un stereotip ideal, să zici că ai o persoană ideală pentru Salvamont. El trebuie să fie bun în mai multe domenii.
Salvamont Sibiu – între primele patru-cinci echipe din țară, ca și pregătire și tip de teren în care acționează
Am aflat că sunt 26 de județe care au serviciu Salvamont în România. Voi, din punct de vedere al numărului de oameni, pregătire și dotare, cât de bine credeți că vă situați?
Cred că pe oricine întrebi din țară, de la orice serviciu, îți va spune că este pregătit. Pentru că noi facem aceeași pregătire la nivel național, mergem cu aceleași tehnici. Dar fiecare formație locală, în funcție de dificultatea terenului și de tipul terenului pe care îl au ei, se dezvoltă mai mult pe un tip de tehnică: unii pe alpinism, unii pe schi. Datorită configurației terenului din Sibiu, zic că suntem între primele echipe din țară, primele patru-cinci echipe ca și pregătire și tip de teren în care acționăm.
Salvamontiștii sibieni au participat și la acțiuni în alte județe
Care sunt echipamentele de laudă pe care le aveți voi? Sau, aveți ceva unic, numai la Salvamont Sibiu?
Cumva suntem uniformizați ca și dotări cu restul țării. Până acum doi ani de zile, eram singurii din țară care aveam dispozitiv de căutare în avalanșe de tip RECCO. Acum, la nivel național, cred că mai au încă șase județe pe lângă noi. Dar mulți ani, peste șapte ani, am fost singurii din țară care aveam acest dispozitiv.
Sunteți solicitați și în alte județe?
Am participat și la căutări în alte județe, atunc când nu au reușit să găsească victimele avalanșelor în timp scurt, adică în câteva zile în cazul persoanelor care nu aveau alte dispozitive de căutare. Ne-au solicitat și prezența noastră și am fost la trei sau patru intervenții în țară cu acel dispozitiv.
Ce nevoi mai aveți ca să fiți în top din punct de vedere al dotării?
Din punct de vedere al dotărilor, sigur se pot găsi multe variante, tehnologie pe piață există. Trebuie să vedem exact ce se pliază pe tipul nostru de teren. Eu zic că am putea investi mai mult pe dotări pentru căutarea persoanelor dispărute. Clar putem sprijini și alte structuri din țară, să intervenim alături de ei pentru căutarea persoanelor dispărute, nu doar în zona montană ci și în zonele mai joase.
Cred că mai putem investi pe partea de dotări cu ambulanțe. Teoretic, de ceva timp Ministerul Sănătății și D.S.U. încearcă să achiziționeze niște ambulanțe, să le dea Salvamontului, niște ambulanțe dedicate pe zona montană. Să vedem dacă și reușesc, dacă nu, ar trebui să se investească prin Consiliile Județene. Ar mai trebui investit pentru mărirea organigramei și a dotării pentru salvatorii montani cu echipament personal-individual.
2022 a fost un an plin
Din punct de vedere al intervențiilor, cum ați stat anul trecut, în comparație cu 2021? A fost o creștere, o scădere, sau au fost la fel?
Trebuie să vedem un pic ce comparăm. Comparăm cu perioada pandemiei, când nu au putut oamenii atât de mult să iasă din case? Vrem să comparăm cu perioada imediat următoare, post-pandemică, atunci când aveai voie să ieși din casă dar nu aveai voie poate să ieși în afara țării?
Atunci am observat o creștere destul de mare a accidentelor, pentru că mulți oameni și-au făcut concediile în țară și nu puteau să meargă poate la ștrand, sau în alte părți, poate aveau voie doar în zone deschise. Am mai putea să punem accent pe faptul că, în Sibiu cel puțin, s-au desfășurat și activități și proiecte pentru promovarea drumețiillor și a activităților în aer liber. Atunci e și normal să avem o creștere direct proporțională cu numărul de turiști aflați în zona montană.
Intervenție de 19 ore
Deci a fost un an plin?
Da, a fost un an plin. Am avut la începutul anului trecut și două intervenții destul de grele. Pentru una dintre ele am fost și premiați pentru modul de intervenție, pentru cea mai dificilă intervenție a anului. Premiul ni s-a decernat la Gala Muntelui, la Bușteni. A fost și Gala Sportului Sibian, unde Consiliul Județean la fel ne-a premiat pentru efortul susținut. A fost acolo vorba despre o intervenție de cred că 19 ore în total, de recuperare a doi alpiniști care au fost prinși de o avalanșă. Au scăpat cu viață și pentru că aveau experiență și echipament adecvat. Deci, sunt și intervenții dificile, susținute, care au avut loc pe teritoriul municipiului Sibiu.
E bine când ne vedeți, să nu ne ziceți ”Spor la muncă!” Spuneți-ne ”Zi ușoară! Tură ușoară”.
Dan Popescu
Care e cea mai grea intervenție la care ai participat?
Sunt intervenții dificile din punct de vedere tehnic și sunt intervenții dificile din punct de vedere al efortului. Cred că din punct de vedere al efortului a fost cea despre care vă spuneam, intervenția sub Acele Cleopatrei, cu cei doi alpiniști prinși în avalanșă. A fost o vreme cu vânt de 70 – 80 km/h, cu temperaturi resimțite de vreo -24, pe timp de noapte, s-au acumulat destul de multe ore și distanțe destul de mari.
Intervenție mai dificilă din punct de vedere tehnic a fost în Peretele Călțunului, cu un alpinist decedat, care a căzut de la înălțime, și celălalt blocat pe stâncă. Și acolo au fost destul de multe manevre de corzi, trebuia recuperat alpinistul care era încă în stare de șoc. A fost o intervenție mai tehnică acolo. Mai sunt și intervențiile cu ajutorul elicopterului, în zone destul de expuse, unde trebuie să ai grijă, nu poți avea o echipă mare pe care să te bazezi, trebuie să intri în perete doar singur sau cu încă un coleg.
O zi bună pentru salvamontiști este cea în care nu au intervenții
Care este cea mai bună zi din viața unui salvamontist?
Când la sfârșitul zilei se pune în pat și nu a muncit. Asigură încă permanența, 24 de ore din 24, dar nu a avut nicio intervenție. Pentru că atunci e sigur că nimeni nu plânge, nu plânge mama nimănui. E bine când ne vedeți, să nu ne ziceți ”Spor la muncă!” Spuneți-ne ”Zi ușoară! Tură ușoară”.
Un motiv de mandrie pentru Salvamont Sibiu, este și prezența a 2 salvamontiști, angajați în cadrul S.P.J. Salvamont Sibiu, în calitate de instructori în Școlile Naționale Salvamont. Salvamont Sibiu, alaturi de alte 5 servicii județene Salvamont au primit vineri, 3 martie 2023, câte un Brevet pentru Emblema de Onoare a DSU pentru activitatea deosebită în protejarea și salvarea de vieți omenești. Salvatorii montani din Sibiu aleargă și în acest an la Maratonul Internațional Sibiu. Fac acest lucru nu doar pentru competiție, ci și pentru a sprijini îmbunătățirea bazei materiale de intervenție.
Un articol de Cristina Voicu și Lucian Vlad
