Denisa Viloiu : „Dorinţa mea este să evoluez la un nivel cât mai ridicat şi să pot să mă dezvolt cât mai mult. Îmi doresc un progres continuu”

Denisa Viloiu este considerată una din jucătoarele cele mai de perspectivă ale României. La numai 20 de ani, voleibalista sibiană a strâns deja multe prezenţe în Divizia A şi la echipa naţională. Ea a început la CSŞ Sibiu, urmând să joace pentru CSM Sibiu în prima ligă, iar odată cu desfiinţarea echipei să plece la Blaj. Acolo a luat medalia de bronz cu blăjencele în sezonul trecut, iar acum este împrumutată la Lugoj pentru a prinde mai multe jocuri. Denisa Viloiu este triplă medaliată cu bronz la Balcaniadă şi fost căpitan al naţionalei de cadete şi junioare. Ea reprezintă Sibiul cu cinste, atât în ţară cât şi în afară.
REPORTER : Spune-ne câteva lucruri despre tine?
Denisa Viloiu : Joc pe postul de ridicător. Primii mei antrenori au fost Marius Gheorghiţă şi Dan Gheorghiţă. Am început voleiul la vârsta de 10 ani. Pe atunci nu prea ştiam ce înseamnă exact acest sport. În timp, am facut o pasiune pentru volei, devenind chiar un mod de viaţă şi fiind un lucru ce intră în sfera activităţilor mele zilnice.
R : Cum a fost drumul pentru tine în toţi aceşti ani de volei?
DV : Aş minţi să spun că drumul acesta a fost unul uşor. Pot spune că am avut oportunitatea să debutez în campionatul senioarelor la o vârstă destul de fragedă, lucru ce ar trebui să se întâmple tuturor jucătoarelor românce pentru a căpăta o experienţă cât mai vastă în acest sport. Iubesc Sibiul şi văzându-mă evoluând pentru echipa „mare” a oraşului a fost o onoare şi în acelaşi timp o responsabilitate uriaşă pentru mine. Din păcate, datorită problemelor economice, echipa s-a desfiinţat şi am fost nevoită să plec la Blaj. Acolo, am avut noroc şi şansă să evoluez într-o echipă cu exigenţe de cupe europene. Astfel, am putut să mă dezvolt într-un cadru perfomant şi competitiv. Împrumutul la Lugoj a venit ca o provocare nouă pentru, mine de care aveam nevoie în carieră. Aici am posibilitatea să ma dezvolt şi să joc cât mai mult într-un colectiv minunat, de la jucătoare, la antrenor, la conducere şi suporteri.
R : În tot acest timp ai fost de nenumărate ori la echipa naţională. Ai purtat banderola şi ai participat la turnee importante cu meciuri bune. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale în tricolor?
DV : Pot să spun că participarea la echipa naţionala mi-a influenţat junioratul şi a fost o experienţă extraordinară. Printre momentele frumoase aş putea să enumăr cele 3 medalii de bronz de la Balcaniade.
R : Anul trecut ai fost la Blaj, iar la finalul sezonului ai câştigat medalia de bronz. Ce a însemnat aceea distincţie pentru tine şi cât de mult te-a ajutat să te pregăteşti cu un lot atât de puternic valoric şi calitativ?
DV : Experienţa de anul trecut a fost unică şi foarte frumoasă. Nu atât prin faptul că am câştigat medalia de bronz, merit datorat muncii pe durata întregului sezon al tuturor membrilor echipei, dar mai ales datorită oportunităţii de a mă antrena cu nişte jucătoare atât de bune şi într-un cadru profesionist.
R : Cum este la Lugoj?
DV : Echipa de la Lugoj este încă una în formare. Este una dintre cele mai frumoase echipe din acest sezon al campionatului, deoarece avem un lot unit cu multe jucătoare tinere, dornice de afirmare şi cu o capacitate de muncă enormă. Vom munci din greu să fim la înălţimea aşteptărilor şi sperăm la un sezon bun.
R : Care sunt dorinţele tale pentru anul competiţional 2014-2015 la echipa de club şi la cea naţională?
DV : Cariera de sportiv este foarte schimbătoare şi surprinzătoare. De aceea, singurele mele dorinţe sunt să mă feresc de accidentări. Aşa că prin multă muncă şi multe antrenamente vreau să mă dezvolt în continuare şi să devin mult mai bună. La nivel de echipă de club, aş vrea să facem o figură cât mai frumoasa pentru aceşti suporteri minunaţi şi oameni iubitori ai voleiului lugojan. Acum voi munci mult şi cand voi fi pregătită, am încredere că voi face pasul şi la lotul de senioare.
R : Aparţii în continuare de Volei Alba Blaj. Cât de mare este dorinţa ta ca în viitor să te întorci acolo şi să lupţi să joci la echipă?
DV: Cum am mai spus, este foarte greu ca sportiv să faci preziceri pentru ce va fi în viitoare. Eu mă simt pregătită să evoluez la un nivel cât mai ridicat. Doar prin concurenţă mă pot dezvolta personal, să devin cât mai bună şi mai competitivă. Deci, pot spune că voi accepta orice provocare nouă, şi sunt singură că îmi va aduce beneficii.
R : Cum este să fii considerată printre jucătoarele românce cele mai de perspectivă din campionat?
DV : Niciodată nu am fost influenţată de faptul cum sunt considerată sau de discuţiile din afara terenului de volei. Dorinţa mea este să evoluez la un nivel cât mai ridicat şi să pot să mă dezvolt cât mai mult. Îmi doresc un progres continuu. În rest, fiecare om este liber să spună ce vrea, eu mai am mult de muncă şi ştiu că pot să mă dezvolt prin dăruire şi seriozitate.
R : Reprezinţi Sibiul atât în ţară, cât şi afară. Cât de pacat este pentru tine şi alte jucătoare sibience faptul că oraşul nostru nu mai are o echipă de senioare?
DV : Pot spune că fiind sibiancă este o mândrie pentru mine pe toate planurile, nu doar cel sportiv. Iubesc acest oraş, m-am născut şi am crescut aici. Dacă se poate spune că eu reprezint oraşul undeva, o fac cu mândrie şi cu toata dedicarea. Pentru orice jucator profesionist cred că este dorinţa de a juca pentru oraşul în care s-a nascut. De aceea, dacă pe viitor voi avea vreodată ocazia sa joc din nou cu tricoul echipei Sibiului pe mine, nu voi refuza şi voi fi mai mult decât bucuroasă să fac asta.