Nicolae Herciu – premiul I la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale şi Arhitectură

Olimpici sibieni Nicolae Herciu este elev în clasa a XI-a, la Liceul de Artă din Sibiu. Un tânăr pictor talentat, care aspiră spre desăvârşire. „Până la vârsta de 14 ani am fost foarte tăcut şi retras, ceea ce li se pare incredibil celor care mă cunosc acum, pentru că am un debit verbal ridicat. Am fost întotdeauna atras de frumos şi sunt un mare fan al culturii japoneze. Din 2009 activez ca voluntar al Crucii Roşii, filiala Sibiu. Aici am învăţat că nu trebuie să-ţi fie frică să-ţi exprimi părerea, mai ales dacă poţi schimba ceva.” Raluca Buduşan Nick, aşa cum se prezintă, nu poate spune cu exactitate când a început pasiunea lui pentru artă, dar îşi aminteşte cu certitudine că la grădiniţă umplea cu uşurinţă un teanc de 5-10 cm grosime de coli A4 cu tot felul de maşinării şi roboţi. De atunci, micul artist a evoluat, iar astăzi este un tânăr talentat, olimpic, elev al Liceului de Artă din Sibiu. În toate acestea au avut un cuvânt de spus profesorul de grafică Gheorghe Pârcălăboiu şi profesorii de pictură Florin Viorel Oroş şi Eugen Dornescu, care l-au îndrumat de-a lungul timpului. Nick consideră că premiul cel mai important de până acum este cel obţinut cu puţin timp în urmă, şi anume premiul I la Olimpiada Naţională de Arte Vizuale şi Arhitectură de la Ploieşti. Premiat a mai fost şi la concursul anual Hans Hermann. Meritul său este recunoscut şi de profesorul care îi cultivă talentul încă din clasa a IX-a. „Este cel mai bun elev din grupă. Este talentat, serios şi tenace. Am lucrat foarte bine cu el, iar în ultimul an Nick a evoluat, făcând progrese mari şi asta s-a văzut şi la Olimpiadă”, spune prof. Eugen Dornescu. Ce simte atunci când pictează? „Când sunt inspirat totul merge ca pe roate. Îmi pun căştile în urechi şi parcă sunt complet rupt de tot ce este în jurul meu. Parcă şi timpul trece diferit în starea aceea. De multe ori, când mă apuc de o lucrare şi ridic capul, observ că s-a întunecat afară, iar când mă uit la ceas îmi dau seama că deja este ora 2:00 dimineaţa.” Lucrarea sa preferată se numeşte „Amintiri din copilărie”. „ Lucrarea a făcut parte din expoziţia „Joc de copii”, pe care am avut-o împreună cu clasa. Am refăcut-o de atâtea ori în diferite ipostaze încât, nu am cum să nu ţin la fiecare dintre ele”. Iubitor de parkour Se simte mai aproape de perioada Renaşterii, iar în pictură îl poate inspira orice… De la felul cum cade lumina pe un obiect până la un citat pe care îl aude, dar, în mod special, se lasă inspirat de persoanele dragi din jurul lui. După ce va absolvi Liceul de Artă va urma Facultatea de Artă din Cluj, dar nu poate fi ceva sigur, pentru că artiştii se pot răzgândi uşor. „Tot ce ştiu este că va fi ceva ce îmi doresc, altfel nu aş putea fi fericit.” Nick este şi un iubitor al parkour-ului, pe care îl practică de patru ani. Este vorba despre acel sport în care cineva încearcă să treacă peste orice obstacol ieşit în cale, cât mai repede şi direct. Este un sport practicat îndeosebi în oraşe şi implică de multe ori sărituri de pe clădiri sau stâlpi. „Mulţi spun că sunt unul dintre nebunii care sar peste cap în parcul Subarini. Este un sport foarte solicitant, dar mă calmează indiferent de situaţie şi mă face să mă simt liber.” Ca orice performer, Nick are un vis. „Să nu fiu uitat! Asta mi se pare foarte important. Nu îmi imaginez că o să ajung o parte din istoria artei, însă, dacă o lucrare sau o vorbă a mea face pentru cineva o schimbare şi acel cineva nu mă uită, mi se pare magnific. ,,Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” aşa cum spunea Mahatma Gandhi.” Ce nu-i place? „Să mi se spună să tac, să mi se pună restricţii ridicole, să fiu strigat altfel decât mă prezint (Nick) şi, cel mai grav, să mă plictisesc. Cea din urmă este cea mai mare pedeapsă pentru mine.” BIO: Data naşterii: 9 ianuarie 1994 Studii: Clasele I-III, ªcoala Nr. 8 Sibiu Clasa a IV-a, ªcoala Generală ªura Mare Clasa a V-a până în prezent, Liceul de Artă Sibiu