Salvamont Sibiu. Profesioniștii riscului

Interviu cu Dan Popescu, director Salvamont Sibiu

Pentru majoritatea dintre noi muntele e o destinație de vacanță sau un mod agreabil de agreement. Indiferent de anotimp, muntele îți oferă o gamă largă de opțiuni și, mai ales, relaxare și bună dispoziție. Pentru ei, salvamontiștii, înseamnă în primul rând asigurarea siguranței celor care ajung în astfel de locuri. Și fiecare zi e o provocare, o luptă uneori la limita eforturilor omenești de a salva vieți. Salvamont Sibiu e o astfel de instanță, a siguranței și a mâinii întinse, în contexte din cele mai cumplite de multe ori, care face diferență între viață și drama.

Am discutat cu Dan Popescu, director Salvamont Sibiu, despre cum a fost anul trecut din punct de vedere al activității lor, despre condițiile de schiat pe care le au la dispoziție sibienii, despre tehnica din dotare, situații cu care se întâlnesc și, de ce nu, și despre cum își petrece concediul un salvamontist.

O echipă mică, pentru o responsabilitate uriașă

Cum ați început anul 2024?

Am început bine. Am avut câteva cazuri în Făgăraș. Din păcate, sezonul de schi nu a fost atât de încărcat ca în alți ani; a fost puțină zăpadă și aceasta s-a văzut și în numărul de intervenții.

Ce poți să ne zici despre zăpadă în sezonul acesta? E suficientă? Sunt condiții optime pentru schiat?

Din păcate, precipitațiile au fost destul de puține. Dacă ne uităm acum, ne aflăm pe pârtia Oncești. Oamenii de aici au făcut eforturi considerabile să poată fi practicabilă pârtia, la fel și administratorul de la Arena Platoș. El a făcut niște eforturi foarte mari să poată să mențină toate pârtiile funcționale. Din păcate, vremea nu îi ajută și vedem asta, că și anul trecut am avut aceeași problemă, cu precipitații foarte puține, temperaturi destul de crescute și cred că, pe viitor, sezonul acesta cumva se va decala puțin. Nu mai suntem obișnuiți ca în decembrie să schiem. Poate vom schia la sfârșitul ianuarie-februarie.

Ce ne poți spune despre echipa Salvamont, de anul acesta?

Echipa Salvamont arată la fel ca și în anii trecuți. Organigrama este complet acoperită. Avem pe partea de intervenție 18 salvamontiști. Eu sunt al 19-lea, care fac și partea de coordonare, dar și de intervenție pe teren. Iar din punct de vedere al personalului adiacent, mai avem două persoane pe partea de achiziții: referent și contabilitate. Deci suntem în structură completă.

Care a fost volumul intervențiilor anul trecut? Cum a arătat 2023 din acest punct de vedere?

Numărul intervențiilor s-a păstrat cam în aceeași marjă cu cel din anii trecuți. Intervențiile dificile care ne rămân nouă mai mult în minte, să spun așa, sunt cele realizate, în special, cu elicopterul. Din fericire, munca noastră fizică a fost un pic mai puțină. Vremea favorabilă din timpul intervențiilor ne-a ajutat să solicităm elicopterul, iar în paralel, colegii mei au intervenit și pedestru. Dar de multe ori victimele am reușit să le evacuăm pe cale aeriană. Din punct de vedere al intervențiilor pe pârtie, numărul lor s-a menținut ok.

Nu neapărat pe cifre, ca date statistice: accidentele apar în timpul schiului sau mai degrabă în timpul drumețiilor?

clar, numărul de accidente ca și număr preponderent este mai mare pe pârtii

declară Dan Popescu

Volumul de schiori pe un areal restrâns, pe o pârtie de schi, este mult mai mare decât în arealul muntos. Deci, clar numărul de accidente ca și număr preponderent este mai mare pe pârtii, desigur, din cauza aglomerației. Pe pârtie oamenii se pot accidenta și între ei, ceea ce pe munte nu se întâmplă la foarte des. În cee ace privește accidente pe munte, cele mai multe sunt poate entorse, fracturi, accidente provocate din cădere pe pârtiile de schi. La fel, avem foarte multe accidente datorită gradului scăzut de tehnică.

Nu siguranța e cauza pentru opțiunea unui sejur în străinătate

Transfăgărășanul, Cabana Bâlea, sunt considerate mai degrabă destinații pentru schi sau pentru drumeție?

La baza de la Bâlea accidentele sunt mult mai mult vara. Deci clar este o bază pe care noi o folosim ca și dotări pe timpul verii. Mai mult, accidentele în zona Bâlea sunt cu durată mai mare de intervenție datorită accesului dificil pe creastă. Pentru că rebuie să ne deplasăm doar pedestru, cu tot echipamentul în spate. La o intervenție de accident aici, în Cindrel, poate reușim să o facem cu snowmobilul, cu TV-ul cu șenile sau vara cu Jeep-ul, cu mașina de teren. În schimb, în zona de Bâlea trebuie să intervenim doar pedestru. Iar iarna accidentele sunt mai rare, dar mult mai dificile. Datorită accesului acolo, putem avea avalanșe sau schiori care au afecțiuni medicale și trebuie să ajungem tot pedestru la ei, iar o acțiune de recuperare poate să dureze câteva ore bune.

Dacă e să rămânem tot în zona aceasta de discuție, despre accidente, aveți cumva o statistică referitoare la bărbați, femei, copii în cee ace privește gradul mai mare de risc pe aceste categorii?

Statisctica noastră este pe accidente montane, accidente pe areal schiabil, accidente preluate de către ambulanță sau SMURD și accidente care sunt preluate de elicopter. Deci nu am făcut această statistică. Câte fracturi de membru stâng, câte fracturi de membru drept sau câte femei, câți bărbați, câți copii au suferit un astfel de accident. Noi fiecare accident îl tratăm la fel, indiferent că este bărbat sau femeie. Este un accident pentru noi și intervenim cu aceleași forțe și cu aceeași tehnică.

Sunt mulți turiști care preferă să schieze în afara țării. Sunt mai multe pârtii, probabil sunt și alte condiții. Ce ne poți spune despre siguranța în cazul pârtiilor pe care le gestionați ca serviciu? Sau, altfel spus, care e nivelul vostru de dotare tehnică și de pregătire, comparative cu cel din afară?

pe județul Sibiu avem niște zone unde turismul montan poate să crească și, cumva, și noi, ca salvamontiști, trebuie să acoperim aceste zone

Dan Popescu – Salvamont Sibiu

Eu cred că oamenii care merg, care aleg să schieze în afara țării, nu o fac din cauza siguranței lor, ci pur și simplu pentru că au un confort sporit și o infrastructură foarte bine pusă la punct. Sunt pârtii unde poți să ai sute de kilometri de schiat, la care se adaugă cazările foarte bune. Deci e vorba de tot acest pachet. Și ce înseamnă o experiență? Un sejur la schi acolo? Oamenii care se ocupă de salvare se numesc pistiori. Salvamontiștii nu fac salvarea pe pârtie. Acei pistiori fac doar salvare iarna și doar salvare pe pârtie. Salvamontiștii din Italia sau din alte țări fac salvare în afara pârtiilor și salvarea vara. În România, Salvamontul are salvarea pe pârtie și salvarea în afara domeniului schiabil. Deci noi cumva suntem polivalenți si avem tot ce ne trebuie să putem face față unor astfel de intervenții. Din punct de vedere al dotărilor, nu pot să zic că stăm rău, cel puțin la Sibiu, acum. În ultimii ani s-a investit foarte mult pe partea de dotări. Tot ce am avut nevoie, s-a achiziționat de către Consiliul Județean. Avem snowmobile, avem UTV cu șenile, avem mașini de intervenție în afara drumurilor, deci în mediu montan, echipamente. Ca și îmbrăcăminte, avem echipamente tehnice, absolut orice. Eu zic ca avem un nivel de dotare foarte bun. Și avem și personal care să deservească pârtiile. E clar, ar mai trebui persoane angajate dacă vrem să acoperim un areal și mai mare. Acum avem cabane, capitol la care stăm tot mai bine în munții Munții Făgăraș. Da, avem Negoiu, care a înflorit foarte bine, avem Suru, avem Bârcaciu. Deci pe județul Sibiu avem niște zone unde turismul montan poate să crească și, cumva, și noi, ca salvamontiști, trebuie să acoperim aceste zone, pentru că și numărul de intervenții în zona aceasta vor crește inevitabil. Pe dotări eu zic că în județul Sibiu se stă foarte bine și cred că și la nivel național Salvamontul a crescut foarte frumos în ultimii ani.

am colegi care în concediu merg la munte, am colegi care sunt duși la mare.

ne spune Dan Popescu

Cei mai buni dintre cei mai buni

Voi participați cu echipa la diverse concursuri interne sau internaționale. Care e cea mai bună clasare a echipei Salvamont Sibiu?

Ca și concursuri interne între salvamontiști nu se prea face premiere, nu se acordă locuri. Adică fiecare are un areal unde e bun pe zona lui. Și anul trecut și anul acesta am participat. De fapt, anul acesta vom participa la Rânca. Rescue Race este un concurs dedicat salvatorilor montani din întreaga Românie și internațional. Vin și echipe din afara țării. Acolo am avut niște timpi foarte buni pe partea de căutare în avalanșă, pe partea de schi alpinism. Am avut colegi poate mai buni ca noi, care au mers pe partea de schi de tură. Deci cumva am avut foarte multe probe, inclusiv coborât pe pârtie cu accidentatul.

Deci sunt foarte multe probe unde fiecare echipă are un timp mai bun și nu poți să faci un clasament general doar din secunde, pentru că contează foarte mult tipul intervenției. Anul trecut, alături de unii dintre colegii mei, am fost în delegația de Valle din Cadore (Italia) la un concurs de acela dedicat salvamontiștilor din întreaga Europa. Colegul meu, Daniel Muntean, a fost în echipa care a ieșit pe locul 5. Din 77 de echipe.

Am participat anul trecut la primul exercițiu de salvare din pereți înalți. Am fost alături de încă trei colegi de-ai mei. Deci în fiecare an noi facem exerciții. Anul acesta vrem să organizăm la Bâlea un exercițiu pentru toate structurile din țară de căutare în avalanșă de deplasare pe zona montană, pe timp de iarnă, cu legare în coardă. Deci sunt foarte multe exerciții sau simulări pe care vrem să le facem, fie că le organizăm noi, ca și Salvamont Sibiu, sau că le organizează colegii nostri și participăm la ele. Deci facem o pregătire continuă.

Ce face un om care lucrează la Salvamont în concediu?

Să știi că am colegi care în concediu merg la munte, am colegi care sunt duși la mare. Deci cred că fiecare cu familia lui. Cazul meu e că trebuie să merg și la mare. Măcar un concediu pe an trebuie să-l fac și la mare, nu doar la munte. Cred că cu aceasta ți-am răspuns destul de finuț, că suntem obligați să facem și ce ni se ”dictează” acasă, deci și bălăceală.