Eugenius, cunoscut și ca Eugenius Magic, după numele de scenă, s-a născut în Venezuela, în San Diego, din tată român și mamă de-a locului. Am crede că magie e și faptul că, de patru ani, s-a întors la Sibiu. Însă povestea sa ne contrazice. Ca profesie, pe lângă altele, se poate „lăuda” că este magician, dar cum spune chiar el, „magia înseamnă că pot să respir, este atunci când deschid ochii dimineața și pot să-mi cuprind apropiații în brațe”.
„Fuga” în Venezuela
Povestea originii latino-americane a lui Eugenius începe de dinainte de Revoluție, când bunica sa, Ruana, bucureșteană de loc, s-a căsătorit cu un sibian. Din dragostea celor doi a apărut Cosmin. La un moment dat, printr-o conjunctură, Ruana a divorțat și a început o relație cu un venezuelean, iar când a prins ocazia, a plecat cu acesta în Venezuela. După căderea regimului lui Ceaușescu, Cosmin a plecat în Venezuela, la mama sa. Aici s-a îndrăgostit de o venezueleană și așa apărut pe lume Eugenius. De aici începe povestea magicianului.
Primele trucuri
Mă întâlnesc cu Eugenius la Redacția Sibiu100%. A venit împreună cu soția sa, Yeni, originară din Venezuela. Eugenius, îmbrăcat elegant, ca orice magician care se respectă, se așază pe scaun, punându-și borseta cu trucuri într-o parte. Și începe să-mi relateze povestea vieții sale.
S-a născut în San Diego, unde a urmat cursurile școlare și și-a trăit cei mai frumoși ani ai vieții, copilăria. La 9 ani, e prezent la Târgul de Crăciun din zona respectivă. Acolo, la o tarabă, a întâlnit cu magician, „șmecher”, cum dorește să evidențieze acest detaliu (în română, cu accentul său simpatic spaniol). Eugenius, curios din fire, începe să stea mai mult pe lângă acel magician, devenind chiar ucenicul acestuia. Îl plătea destul de modest, banii nu-i ajungeau decât pentru două înghețate.
În schimb, a învățat din tainele meseriei. „Magicianul, mai în vârstă, care din păcate a decedat în timpul pandemiei, își făcea trucurile în fața tarabei. Eu le arătam mai în spate cum se fac. Așa lumea se aduna, iar eu îi făceam vânzare. Omul, pe lângă trucurile sale, comercializa și obiecte pe tarabă cu specific «magic»”, mărturisește Eugenius. De atunci, câțiva ani la rând, e ucenicul acelui magician. Într-un an, la Târgul de Crăciun, Eugenius a observat că taraba mentorului său este goală. Atunci, ce s-a gândit? Să-și ia „cutia de magician”, primită cadou de la bunicul său, și să îl înlocuiască. Începe să facă diverse trucuri, iar lumea se adună în jurul său.
„Începusem să fac niște trucuri, aveam 12 ani, se vedea doar capul meu din tarabă, dar eram înconjurat de oameni. A venit chiar primarul de atunci la mine, și m-a felicitat. M-a lăsat acolo să-mi fac treburile, nu mi-a cerut niciun ban, nimic. Din păcate, acel om este la închisoare acum, din cauza regimului persecutor din Venezuela”, spune trist magicianul.
Anul următor, se reîntoarce la Târgul de Crăciun. Fostul chiriaș al standului a cerut iar să închirieze spațiul, dar primarul nu i l-a mai dat, spunându-i că are deja un magician pentru târg: Eugenius. Un și-a revăzut profesorul până în anul următor, când magicianul cu experiență s-a reîntors și au lucrat din nou o perioadă împreună.
Plecarea în Columbia
Eugenius a mai mai mers câțiva ani la Târg, iar în timpul acesta a început să-și facă un nume. A mers în calitate de magician la tot felul de evenimente. A ajuns chiar să participe la un concurs de talente din Venezuela, un fel de „Venezuelenii au talent”. După participarea la această competiție, notorietatea lui a crescut, odată cu orgoliul său.
La un moment dat, pe când avea 19 ani, un prieten de-al său s-a hotărât să plece în Columbia. Economia Venezuelei începea să scârțâie și mai mult, iar traiul era greu. Salariul era în medie de 20 de dolari. „În Columbia salariul mediu era de aproximativ 250 de dolari, iar traiul era mai bun. La plecare, i-am dat prietenului meu aproape toate economiile mele, 50 de dolari. După ceva timp, mă sună și-mi spune să vin la el, că se câștigă foarte mulți bani acolo. Mi-a găsit și unde să stau, doar să-i aduc o masă. M-au mirat puțin cele spuse de acesta, dar m-am dus. Pe atunci mă credeam vedetă”, mărturisește Eugenius.
Ajuns în Columbia, magicianul e întâmpinat cu bucurie de prietenul său. Care îl ia „ca din oală” și îi spune: „Hai, dă repede acea masă, trebuie să facem bani de mâncare pentru diseară”. Eugenius rămâne surprins, gândindu-se: „Cum adică aici îi merge tare bine, dar nu are bani de mâncare?!”. Dar un are timp de lămuriri, pentru că ultima sa masă a constat dintr-un măr, și acesta luat din ultimii săi bani. „A fost cel mai bun măr mâncat vreodată”, spune acesta bătându-se râzând pe burtă.
Văzând că prietenul său este mai stângaci, îl dă la o parte și începe să-și facă trucurile. „Oamenii din Columbia sunt foarte zgârciți. Trebuia să trag de ei la propriu aproape ca să ne dea un ban. Dar nu ne-am lăsat, am umblat prin autobuze, am stat și în fața unei biserici… Era dificil să găsești un loc. Îmi aduc aminte o fază, când o femeie mai în vârstă a chemat poliția, pentru că cică practicăm vrăjitoria”, povestește Eugenius.
În pușcărie
Magicianul a cutreierat mult prin autobuze, parcuri, restaurante… Singurul răgaz de a-și trag3e sufletul era seara, când putea să pună capul pe pernă. Într-o zi, stând la un colț de stradă, l-a luat poliția locală. L-a urcat într-o dubă, laolaltă cu alți artiști stradali și oameni ce „băteau trotuarele”. În drum spre temniță, intră în vorbă cu un polițist și împrietenește cu el, datorită „magiei sale”.
Îi spune chiar că nu o să mai facă magie în spații publice. Însă polițistul îi răspunde hotărât: ,,Ba să o faci! Dar să nu te mai lași prins. Noi avem un target zilnic de făcut, de asta te-am și luat. Dacă mai ai probleme, să apelezi la mine”. Uimit, intră în celula sa, unde întâlnește fel de fel de oameni, trăind o experiență nu tocmai încurajatoare. Însă cum orgoliul îi e mai mare decât frica, reușește să-i facă să-l lase în pace.
A fost o noapte foarte lungă. A doua zi, a fost eliberat și s-a întors la vechile lui îndeletniciri. Ajuns iar pe străzi, are parte de o experiență lămuritoare pentru activitatea sa. „Obișnuiam aproape să le cer oamenilor bani pentru serviciile mele de magician. Dar abordarea pe care o foloseam nu era potrivită. Nu mi-am dat seama de asta până când, la un moment dat, fiind în autobuz, mi-am făcut trucurile în fața unui bătrân.
Aproape le terminasem, iar bătrânul a fost pe punctul să îmi dea niște bani. Dar eu deja îi cerusem înainte, într-un mod arogant, și a ezitat să mi-i mai dea. Fiind capăt de linie, ne-am dat amândoi jos din autobuz și l-am întrebat cu ce am greșit. Acesta îmi spune că am egoul prea mare și că nu e prea atractiv felul cum cer oamenilor să mă plătească. Bătrânul s-a urcat în alt autobuz, iar eu am rămas, singur, gânditor la faptele mele”, povestește magicianul.
Schimbarea
A plecat acasă în acea zi cu decizia de a se schimba. Nefiind o persoană vicioasă, a ajuns încă o dată la colegii săi de de apartament, aflați sub influența alcoolului și a altor substanțe, ca de obicei. Scârbit de tot ce se întâmplă, se hotărăște să se mute. Își cheamă iubita, actuala soție, Yeni, și de acolo începe un nou capitol al vieții. E prezent la evenimente de caritate, încearcă să ajute copii cu probleme și începe cu adevărat să se dezvolte personal și profesional.
Într-o zi, Cosmin, tatăl lui Eugenius, își sună fiul și îl anunță că în Venezuela lucrurile încep să ia o turnură și mai rea. Așa că s-a hotărât să se întoarcă în România. Eugenius hotărăște să facă și el acest pas. Era în 2019.
Din Columbia, în Sibiu
Ajuns în Sibiu, Eugenius nu știe limba. E speriat ce se va întâmpla, dar măcar are familia lângă el. Începe cu diverse joburi, lucrează ca operator CNC și urmează un curs de masaj, fără însă a se opri din a face „magie”. În prezent, e corporatist și magician la diverse ocazii. Îmi spune, în glumă, că face atâtea lucruri, încât atunci când îl sună cineva și îi cere serviciile, e confuz, că nu știe la care dintre ele se referă clientul. Spune că magia l-a ajutat și îl ajută foarte mult în viață.
„Eu având ADHD, sunt foarte ușor de distras. Trebuie să găsesc soluții acolo unde nu sunt. Atunci când ai această afecțiune, câteodată uiți de lucruri important pentru zi de zi, așa că trebuie să improvizezi, așa fac și eu la spectacolele mele. Poate fac aceleași trucuri de magie, dar la fiecare moment artistic iese o poveste diferită.
Lucrez mult cu copiii, iar aceștia fac ca lucrurile neașteptate să fie o certitudine în fiecare spectacol. În viață, magia mă ajută să văd lucrurile ascunse și am descoperit ca noi, ca magicieni, avem un blestem foarte mare, nu ne putem bucura de trucurile făcute de noi, deoarece le cunoaștem tainele. Dar, odată cu experiența, am înțeles că magia nu stă în iluzii sau trucuri. Aceasta este atunci când mă trezesc dimineață și pot să respir. Pentru mine, aceasta este magia adevărată, că sunt viu. Pot să mă uit la ochii iubitei mele, să-mi îmbrățișez părinții”, mărturisește magicianul.
Magia este mai mult psihologie
Eugenius este fericit acum, se vede în ochii săi. E lângă Yeni. Pare liniștit. Acesta este adevărata magie. Se simte în siguranță aici, în România. Îl întreb cât de mult contează pentru un magician să știe să facă un truc și cât din acesta înseamnă psihologie.
„Partea de psihologie este foarte legată cu magia. Eu nu am studiat-o, am fost mai empiric pe această parte. Ca magician, este important să controlezi ceea ce poate gândi publicul. Dar am studiat mult oratoria, pentru a fi persuasiv, în sensul bun al cuvântului. Ceva foarte psihologic, de exemplu, este chiar hipnoza, dar în limba română nu am încercat. Însă nu toată lumea poate fi hipnotizată. Dintr-un grup de 15, poate patru pot fi în profunzime hipnotizați, iar aproximativ șapte la un nivel mai moderat. Trebuie să ai încredere în persoana care face hipnoza și să nu ai frică de aceasta. La rândul meu, am fost hipnotizat de cineva. Le spun persoanelor înainte de proces că fiecare persoană este hipnotizată de cel puțin șapte ori pe zi. Hipnoza este o stare de concentrare maximă”, spune magicianul.
,,Nu-mi place să văd oameni morți, dar în viață”
Prin magie, Eugenius dorește să spună oamenilor să-și trăiască viața din plin. „Nu-mi place să văd oameni morți, dar în viață, care nu au niciun vis. Eu iubesc țara în care mă aflu acum, dar un singur lucru nu-mi place aici: sunt mulți români care nu-și iubesc țara. De ce oare? România are economie bună, am membri din familie în Spania, acolo câștigi mai mult, dar trăiești mai rău. Eu vreau să le arăt oamenilor viața din perspectiva unuia care a trăit mai rău, iar acum este fericit. Tot ce facem în viață trebuie să facem cu entuziasm și încredere, căci este magie faptul că trăim, cum am mai spus”, mărturisește sibianul.
Eugenius este mai multe decât un magician. E și un psiholog. Prin acțiunile sale, încearcă să facă oamenii, spune el, mai fericiți și-i facă să se bucure de micile plăceri ale vieții.
