Ghergheseni. Dincolo de apa Tiberiadei ori Mării Galileei. O zonă care scapă și autorității romane și celei legate de Ierusalim. În mijlocul acestei regiuni „scăpate”, un om care nu se mai supune nicicum regulilor vieții acesteia. Un sclav. Un înlănțuit de demon. Locuia în morminte. Înfricoșa drumeții. Și totuși iese în calea Mântuitorului. Arătând că „oricât de căzut ar fi chipul omului, își caută pe Cel care l-a chemat la asemănare” (Sf. Dumitru Stăniloae). Strigă și cade dinaintea lui Hristos. Dar de vorbit nu vorbește el, ci legiunea care-l locuiește. Numai nouă ni se pare azi glumă îndrăcirea, deși o vedem cu ochiul liber și ne deranjează. O numim în termenii psihiatriei sociale și o izolăm. Dar tot credem în minciuna diavolului care ne spune că el, el nu există.
Ghergheseni. Din om în porci. Mașrutizatul batalion de demoni se aruncă în apa unui lac. Aviz amatorilor care trebuie să înțeleagă: demonii nu suportă libertatea. Lor le place să manipuleze, să înlănțuie, să rănească, să batjocorească și să înspăimânte. Să domine într-o lume a mormintelor. Și să ne aducă mereu aminte de un trecut în care s-a simțit bine dominându-ne. Ca oameni și comunități deopotrivă.
Ghergheseni. Păzitorii porcilor informează pierderea turmei. Povestesc cum anume un om a umplut din neputinciosul său trup o turmă de porci cu demoni. Și eliberat s-a așezat la picioarele lui Hristos. Comunitatea ce stăpânea turmele e cuprinsă de frică. Abia târziu, spre anii ’80-’90 ai veacului nostru, s-a descoperit un templu care avea drept principal animal de jertfă porcul. Oamenii locului își pierduseră mușterii, dar se și temeau că vor fi vădiți ei înșiși de colaboratori ai demonilor pe care, de altfel, îi invocau drept zei. Erau dincolo de Marea Galieei și iudeii nu treceau la ei aproape niciodată. Ce va fi căutat Hristos acolo? Simplu. El caută oamenii care vor să se izbăvească. Aceștia îi spun că nu au nevoie de El. Se înspăimântă, dar atât. Seamănă cu noi. Care ne înspăimântăm de toate știrile și manipulările dar nu, nu ținem să fie Hristos în casa noastră ca nu cumva să ne pierdem afacerile din cotidian.
Ghergheseni. Un îndrăcit slobozit de dominația demonului devine Apostol. Rămâne cu ai lui ca să propovăduiască despre „cât bine i-a făcut lui Dumnezeu”. Nici nu trebuia să vorbească. Era suficient să treacă pe străzile Gherghesenilor. Cu el trece Hristos, care îl vindecase de moarte. Căci mort era și de aceea locuia în morminte. Cu el trece Hristos care îl vindecă de golirea sufletului, căci gol era și haină nu purtase pe el tocmai din acest motiv. În ciuda aparențelor și descrierii din Luca, momentul Ghergheseni este o biruință. O deschidere spre neamuri a Evangheliei Domnului Hristos. Intră în lumea păgână a regiunii aceleia – des numită de istorici Decapolis – să restaureze adevărata închinare și să dea oamenilor Duhul Sfânt. Duhul libertății.
Ghergheseni. Provocare până astăzi celor care încă mai cred că răul e bun și așa și că diavolul construiește biserici și comunități. Pe cale, Hristos îi află numele: Legiune. Românii au tradus inspirat: Lighioană! Și uneori umblă liberă printre noi vânzându-ne iluzii. Să luăm aminte!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
