De la aceste cuvinte ale Mântuitorului începe iertarea noastră. O întreagă Împărăție a iertării crește din cuvintele acestea ce sunt preluate, la prima vedere, ca o suflare – ruah – din gura Sfântului Ioan Botezătorul pe buzele Mântuitorului Hristos.
La o privire mai atentă înțelegem că Ioan nu face alta decât să îndeplinească misiunea sa fundamentală. Mărturisitor al Epifaniei voii Tatălui în Fiul. Văzător al Teofaniei prin care ne încredințează nu doar asupra mesianității Fiului, ci și asupra unității Sale de o ființă cu Tatăl și Duhul Sfânt. Motiv pentru care, liturgic și ritualic vorbind, Arhiereul la vremea Liturghiei, înainte de lectura Scripturii, atinge Evangheliarul cu tricherul (sfeșnicul cu trei brațe în care poartă lumânările de binecuvântare) și exprimă teofanic: „A Treimii Arătare la Iordan s-a făcut!”
Ioan nu descoperă numai în gesturi pe Hristos drept Mesia, Mielul lui Dumnezeu venit să ridice păcatele lumii, ci și cu toată viața lui. Se pune drept garant al Învierii acceptând moartea în deruta unui moment de slăbiciune a puterii politice – regele și tot cercul său de prieteni.
Ioan nu pregetă nici foamea și nici setea. Nu își iartă neamul ajuns în slăbiciune ritualică și ispită idolatră. Pentru că îi vede cum cred mai degrabă în Lege decât în Dumnezeul cel Viu. Și nu poate accepta. Nu lasă poporul în decădere și îl reașază în singura logică prin care un om se poate salva: logica pocăinței! Postirea sa, modul ascetic de viețuire și forța cuvântului său mărturisitor vin parcă din concluzia vorbirii sale: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor!”
O apropiere pe care o mărturisește, o aduce dinaintea oamenilor care, simte el, au nevoie de Dumnezeu, nu doar de ritual, doar de vorbe ori cordialități ieftine. Pentru aceea este începutul unui mare „scandal”. Al ruperii de caricaturizarea credinței și așezarea în chemarea reală a lui Dumnezeu: Împărăția cerurilor! Pe care o vede venind la apa Iordanului, făcând din apa Iordanului cheia care deschide cerul. Râul care urcă muntele Golgotei!
Este important să înțelegem că Ioan sintetizează în propovăduirea sa întreaga așteptare a profeților. O așteptare împlinită în Nașterea Domnului Hristos, argumentată de Tăierea Împrejur și confirmată în Teofania de la Iordan. Ioan apoi scade. Pentru ca Hristos să crească. Un om care pune în valoare pe Dumnezeu-Omul? Chiar dacă pare imposibil, așa face. Și nu avem decât a ne bucura că firii umane, prin Ioan, i s-a dat harul acesta, al arătării spre Dumnezeu-Omul de dragul Împărăției. Care se apropie. Care Este aici!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
