Zaheu e semnul omului bucuros că e iertat! Că e „băgat în seamă” de Dumnezeu! Știu cum este și vă îndemn să încercați să vă faceți văzuți de Hristos Domnul. Nu, nu-i nevoie să îi faceți cu mâna și nici să urcați în sicomor. După Înviere ne vede altcum și ne știe întru totul. Poate să intre în casele noastre și să se așeze la masă cu noi oricât ar comenta fariseii. Oricât și-ar murmura supărarea bosumflată, Hristos ține la libertatea Lui de a-și alege oamenii. Și de a-i onora. Pentru el nu există oameni second-hand, iar cei care cred că e altfel se pare că nu-L cunosc.
Imaginea lui Zaheu urcat în sicomor nu este doar despre dorința de a-L vedea sau de a te lăsa văzut de Hristos. E mai degrabă nevoia lui Luca de a ne explica firea lui Zaheu. Neliniștit că nu poate să fie – prin natura meseriei sale de vameș – lângă Învățător, își asumă propria metodă de a se bucura. Urcă. Apoi, după ce este văzut și devine adresant cunoscut al cererii lui Iisus Hristos de a intra în casa sa, la masă, percutează necondiționat.
Nu știm când va fi avut timp să pregătească masa de seară, dar pare că era pregătit pentru oaspeți. Numai că oaspeții săi, de obicei, băgau în seamă glasul murmurat al „oficialităților” religioase. Care, culmea, nu vedeau pe Mesia și nici omenia lui Zaheu. Care dădea săracilor jumătate din avere – cu mult peste zeciuială -, iar dacă năpăstuia pe careva întorcea împătrit în chipul binelui. Nici azi nu avem prea mulți Zaheu. Ori poate că-i avem, dar noi privim mai des către scârțarii care se dau a fi ai Legii uitând că Dumnezeu este Viu și nu merge a fi mințit.
Darnic, dăruitor și primitor de Hristos, Zaheu pare că e din „alt film” față de societatea din Ierihon. Pare că sfidează înavuțirea și dorința de carieră. El devine simbolul omului care fără întruparea Mântuitorului ar fi fost pierdut. Pentru el nu era loc în împărăție cât timp nu era din neamul lui Israel. Dar se face întru toate neam cu Mesia. Boier și iertător, recunoscător lui Dumnezeu pentru toate și pocăind toate excesele sale. E un om de o frumusețe sufletească teribilă, ascunsă sub entuziasmul subliniat de Evanghelie. Urcă în sicomor. Să-L vadă pe Iisus care trece, pentru a rămâne cu Iisus care nu trece și care e mereu în inima noastră. E inima noastră, în fapt, care privește spre noi cu Bucuria descoperirii omeniei noastre. Despre asta este vorba în întâlnirea aceasta. Despre Dumnezeu-omul care oferă argumente oamenii pentru Întruparea Sa. Pare că zice: „Hei, voi, farisei și cărturari, nu e păcat să se piardă Zaheu din Împărăție doar pentru că nu gândește și nu trăiește asemeni vouă?” Răspunsul lor e un murmur. Răspunsul lui Zaheu e Bucuria.
Trebuie să recunosc că este imaginea din Evanghelie care m-a apropiat teribil de Domnul Hristos. Îl iubesc și pentru că vede dincolo de aparențe. În gestul de intimă caritate a oricărui suflet care își ia în serios mântuirea. Și care prin onestitate aduce binecuvântare în casa sa, în cetatea sa, în neamul său… Sicomorul lui Zaheu înflorește prin Învierea Mântuitorului!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
