Oricât ar putea părea de greu de închipuit cred, totuși, că Domnul Hristos, știindu-ne firea sucită de oameni, ne oferă Evanghelia aceasta – parte din Predica de pe Munte în viziunea lui Matei – ca să ne ajute să ne înțelegem. Postirea începe cu amintirea Înfricoșătoarei Judecăți să ne responsabilizeze.
Apoi urmează în construcția timpului liturgic Duminica aceasta, a Izgonirii lui Adam din Rai. Deși textul propriu-zis este despre Reprimirea lui Adam în Rai. Pentru Mântuitorul nefiind o „țintă” zvârlirea noastră în focul cel veșnic, ci echilibrarea vieții noastre cotidiene în așa fel încât Raiul să nu devină un vis prea îndepărtat, ba chiar imposibil.
Cele 7 versete ale Evangheliei din Duminica aceasta (Matei 6.14-21) sunt despre comportamentul asumat. Care nu poate începe altfel decât cu iertarea aproapelui. Cu aprigul exercițiu al iertării. Nu. Nu poți spune că postești dacă ești pornit pe lume, pe oameni, pe vânt și ceață și pe toate cele. Bodogăneala din suflet se transformă în bodogăneală în rugăciune și ura care zace în gânduri rodește în dinți încrâncenați și mușcători de frate. Nu se postește cu dinții strânși a ură, a nemulțumire, a frustrare. Puterea postirii vine din iertare. Și încă iertare de sine, pentru a putea crește din ea iertarea de aproapele.
Nu. Nu e postire aceea în tristețe. Postul omului „pleoștit” de efortul postirii este exercițiu de imagine, iar nu de asceză luminoasă. Așa cum, vă asigur, postirea nu este simplu exercițiu de nutriție, pentru că Mântuitorului nu este autor de rețete culinare ori cărți de bucate, ci este Vestitorul și Împlinitorul Împărăției Cerurilor. Unde nu se intră pe bază de acces la „master chef” într-ale bucătăriei, ci prin Cruce. Pe care, de îmi aduc aminte, nu se mănâncă și nu se bea, ci se asumă, se restaurează, se pleacă spre Înviere. Hristos Domnul ne îndeamnă să fim chipuri curățite de cenușa falsei postiri și eliberate de lipsa de strălucire ori de strălucire falsă – „voi să nu ungeți capul” se referă la turnarea de untdelemn, cei mai „bogăței” foloseau chiar mir, ce se scurgea pe față să pară că e plin de lumină, ne spune Sf. Ioan Gură de Aur –, luminând de bucuria întâlnirii cu Raiul. Căci a posti înseamnă a refuza pactul cu mai binele fiecărei zile, ce poate fi mai răul zilelor de după viață.
Tot ce vom vedea și auzi în timpul ce vine va fi despre „reclamă la postit”. Veți intui singuri cine vă vinde soluții de post și cine își așază sufletul în tainica lucrare a postirii. Pe cea din urmă nu o pot face decât aceia care au exersat echilibrul, bunul simț și evitarea excesului în tot timpul în care s-au așezat dinainte voii lui Dumnezeu. Ei vor înăspri postire, nu pe ei.
Pentru ceilalți care cred că a posti înseamnă doar un exercițiu de socializare ori de punere în lumină a propriei lor persoane merită să le aduc aminte că a lucra postirea și binele în ascuns nu este o chestiune legată de voința umană, ci de comportamentul discret al lui Dumnezeu. Poate de aici ar trebui să-l asumăm. Din discreție și bun simț. E o cale de trăit în postire!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
