Expunerea mai redusă la zahăr în timpul sarcinii și în primii doi ani de viață a fost asociată cu un risc mai mic de anxietate la maturitate, potrivit unui studiu care a analizat datele a peste 45.000 de persoane din Marea Britanie. Cercetătorii au identificat și diferențe la nivelul unor regiuni ale creierului, însă rezultatele nu demonstrează că zahărul provoacă, în mod direct, tulburări de anxietate.
Cercetarea, publicată în revista Translational Psychiatry și coordonată de cercetători de la University of Surrey, a urmărit efectele pe termen lung ale expunerii la zahăr în primele 1.000 de zile de viață, relatează Mediafax. Această perioadă include sarcina și primii doi ani după naștere și este considerată esențială pentru dezvoltarea organismului și a creierului.
Studiul a folosit o situație neobișnuită din istoria Marii Britanii
Pentru a analiza posibilele efecte pe termen lung ale consumului de zahăr, oamenii de știință au profitat de o situație istorică neobișnuită: raționalizarea zahărului introdusă în Marea Britanie după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Ridicarea treptată a restricțiilor a creat posibilitatea de a compara persoane de vârste apropiate care au fost expuse la niveluri diferite de zahăr în perioada prenatală și în primii ani de viață.
Cercetătorii au analizat datele participanților din UK Biobank și au urmărit dacă diferențele de expunere timpurie la zahăr au fost asociate, câteva decenii mai târziu, cu apariția unor probleme de sănătate mintală.
Peste 45.000 de persoane au fost incluse în analiză
Studiul a inclus peste 45.000 de participanți din UK Biobank, născuți între 1951 și 1956.
Persoanele analizate au fost împărțite în funcție de perioada în care au fost expuse raționalizării zahărului: în timpul sarcinii și pentru diferite intervale de timp după naștere, până la vârsta de 24 de luni.
Cercetătorii au folosit și grupuri de control, inclusiv persoane de vârste similare născute după eliminarea raționalizării, precum și participanți născuți în Irlanda.
Rezultatele au indicat că persoanele expuse cel mai puțin la zahăr în timpul sarcinii și în primii doi ani de viață aveau, la maturitate, cel mai redus risc asociat cu anxietatea.
În cazul femeilor, cercetătorii au observat unele diferențe între grupurile analizate în funcție de perioada în care au fost supuse restricțiilor privind zahărul.
Studiul a identificat și o asociere între expunerea timpurie la zahăr și depresie. Această asociere a devenit însă mai puțin semnificativă după aplicarea ajustărilor statistice.
Diferențe observate în mai multe regiuni ale creierului
Cercetătorii au analizat și imaginile cerebrale ale participanților pentru a vedea dacă există diferențe structurale asociate cu expunerea timpurie la zahăr.
Din cele 139 de regiuni cerebrale în care a fost măsurat volumul materiei cenușii, 80 au prezentat diferențe semnificative între grupurile definite în funcție de perioada de raționalizare.
Într-o analiză suplimentară, cercetătorii au identificat diferențe semnificative în 11 regiuni atunci când persoanele expuse cel mai mult timp restricțiilor privind zahărul au fost comparate cu cele care nu au trecut prin perioada de raționalizare.
Printre regiunile analizate s-au numărat și zone ale cerebelului.
Aceste rezultate nu stabilesc însă că diferențele cerebrale sunt provocate de consumul de zahăr. Ele indică doar o asociere observată între istoricul de expunere și anumite caracteristici structurale ale creierului.
Expunerea la zahăr în copilărie ar putea influența și preferințele alimentare
Cercetătorii au observat o asociere și între perioada de restricționare a zahărului și preferințele alimentare raportate la maturitate.
Persoanele care au fost expuse celei mai lungi perioade de restricționare a zahărului, din timpul sarcinii până la vârsta de doi ani, au raportat ulterior o preferință mai redusă pentru alimentele dulci.
Rezultatul poate sugera că experiențele alimentare din perioada timpurie a vieții sunt asociate cu preferințele alimentare formate ulterior, însă și această observație trebuie interpretată în contextul limitărilor studiului.
Zahărul nu poate fi considerat o cauză directă a anxietății
Cercetătorii subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență.
Raționalizarea zahărului din perioada postbelică nu a schimbat doar cantitatea de zahăr disponibilă. Restricțiile au influențat alimentația generală și condițiile de viață ale familiilor, iar persoanele născute la câțiva ani distanță au crescut în contexte sociale și economice diferite.
Prin urmare, studiul nu demonstrează că zahărul consumat în primii ani de viață provoacă anxietate la maturitate.
Mai degrabă, rezultatele indică o asociere care poate oferi cercetătorilor noi indicii despre legătura dintre nutriția din perioada timpurie a vieții, dezvoltarea creierului și sănătatea pe termen lung.
De ce sunt importante primele 1.000 de zile de viață
Primele 1.000 de zile, calculate de la începutul sarcinii până în jurul vârstei de doi ani, reprezintă o perioadă importantă pentru dezvoltarea creierului și a organismului.
Noile rezultate se adaugă altor cercetări care au analizat legătura dintre expunerea la zahăr în această etapă și riscul ulterior de apariție a unor afecțiuni cronice.
Totuși, rezultatele acestui studiu nu înseamnă că părinții pot determina riscul viitor de anxietate al unui copil doar în funcție de cantitatea de zahăr consumată în primii ani de viață.
Cercetarea sugerează mai degrabă că alimentația din timpul sarcinii și din perioada timpurie a copilăriei merită studiată în continuare pentru a înțelege mai bine modul în care nutriția se poate asocia cu sănătatea mintală, dezvoltarea creierului și comportamentele alimentare de la maturitate.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
