O tânără care lucra într-un institut pentru combaterea ciumei moare după o pneumonie severă. Aproximativ 200 de persoane sunt plasate în carantină. Autoritățile spun că nu a fost raportat niciun caz de ciumă, dar Organizația Mondială a Sănătății cere informații suplimentare și precizează că nu poate evalua complet riscul. Sunt elementele cazului din regiunea rusă Irkutsk, care a readus în actualitate numele uneia dintre cele mai temute boli din istoria omenirii. Deocamdată, moartea angajatei este confirmată; diagnosticul de ciumă nu este.
Cuvântul este însă suficient pentru a trezi spaime vechi. Ciuma trimite la orașe pustiite, familii dispărute și comunități în care nu mai rămâneau destui oameni pentru a-i îngropa pe cei morți. După experiența COVID, știrile despre o posibilă infecție de laborator și explicațiile incomplete ating și o neliniște mult mai recentă.
Când „Moartea Neagră” a schimbat Europa
Între 1347 și 1353, marea epidemie cunoscută drept „Moartea Neagră” a devastat Europa. Estimările frecvent invocate vorbesc despre dispariția unei treimi până la jumătate din populația continentului. Impactul nu a fost însă uniform: cercetările arată diferențe importante între regiuni, unele fiind lovite mult mai puternic decât altele. origins.osu.edu
Legăturile comerciale care aduceau prosperitate au favorizat și răspândirea bolii. Porturile și drumurile negustorilor au devenit căi de înaintare pentru epidemie, într-o lume care nu cunoștea bacteria responsabilă și nu dispunea de tratamente eficiente. www.cam.ac.uk
Catastrofa a avut consecințe care au depășit medicina. Lipsa forței de muncă a schimbat raporturile dintre proprietari și lucrători, a alimentat revendicări salariale și a slăbit, în anumite regiuni, vechile dependențe sociale. Europa ieșită din epidemie era diferită de cea care intrase în ea.
Medicul cu cioc, un simbol mai târziu al ciumei
Silueta cu mantie lungă, pălărie și mască în formă de cioc a devenit una dintre cele mai recognoscibile imagini ale ciumei. Deși este asociată adesea cu „Moartea Neagră” medievală, ea aparține secolului al XVII-lea. Crearea costumului de protecție îi este atribuită, în mod tradițional, medicului francez Charles de Lorme, în timpul epidemiei de la Paris din 1619, însă documentarea originii sale are unele incertitudini.
Costumul acoperea corpul, ochii erau protejați cu sticlă, iar ciocul măștii conținea substanțe aromatice. Acestea trebuiau să apere medicul de „miasme”, aerul corupt despre care se credea atunci că transmite bolile. Imaginea apare în celebra gravură satirică „Doctor Schnabel din Roma”, publicată de Paul Fürst în 1656. Personajul care astăzi pare desprins dintr-un film de groază întruchipa, de fapt, încercarea medicinei de a se proteja de o boală ale cărei mecanisme nu le înțelegea încă.
Ciuma pe teritoriul României de astăzi
Nici spațiul românesc nu a fost ferit. Documentele păstrează mărturii despre familii decimate, orașe afectate și eforturile autorităților de a limita îmbolnăvirile.
O mărturie din 1637, prezentată de Muzeul Național de Istorie a României, descrie o familie lovită atât de grav de ciumă încât nu mai rămăsese cine să-i îngroape morții. Dincolo de statistici, asemenea însemnări arată dimensiunea umană a epidemiilor. www.mnir.ro
Sibiul a trecut printr-un episod sever în 1738–1739. Gestionarea crizei a presupus intervenția autorităților locale și imperiale, restricții de circulație și măsuri de izolare. Orașul încerca să se apere prin controlul contactelor și al deplasărilor, cu mijloacele disponibile atunci.
În Țara Românească, epidemia din 1813–1814 a rămas în memoria colectivă drept „ciuma lui Caragea”. Documentele consemnează cheltuieli pentru îngrijirea bolnavilor, inclusiv la Dudești, și operațiuni de curățare a locuințelor afectate. Supraviețuirea unei comunități depindea și de organizare, resurse și capacitatea de a aplica măsuri sanitare. www.mnir.ro
Un „Mare Zid” sanitar, care trecea și prin Carpați
În secolul al XVIII-lea, Monarhia Habsburgică a dezvoltat un amplu cordon sanitar la frontiera sa sudică și răsăriteană, dinspre Adriatica până spre Carpați. Pichetele de pază, oficiile sanitare și stațiile de carantină controlau trecerea oamenilor și a mărfurilor. Transilvania făcea parte din sistem, iar la Sibiu funcționa, din 1737, o comisie sanitară care raporta autorităților de la Viena.
Călătorii puteau fi reținuți pentru observație, iar bunurile erau supuse procedurilor sanitare ale epocii. Consolidată sub Maria Tereza, rețeaua îmbina medicina cu disciplina militară și reprezenta una dintre cele mai ample întreprinderi de protecție sanitară din Europa.
Ca imagine, acest cordon poate fi comparat cu un „Mare Zid” sanitar: o barieră menită să protejeze populația de un dușman invizibil. Nu putem număra cu precizie viețile salvate și nici atribui întregului sistem dispariția epidemiilor. Dar el ilustrează o schimbare esențială: prevenirea bolilor devenea o responsabilitate permanentă a statului.
Ce este institutul din Irkutsk
În această istorie a prevenirii se înscrie și existența institutelor specializate în combaterea ciumei. Boala nu a dispărut: continuă să existe în focare naturale, iar supravegherea animalelor și a vectorilor care o transmit rămâne necesară. www.who.int
Institutul de cercetare pentru combaterea ciumei din Siberia și Orientul Îndepărtat a fost înființat la Irkutsk la 5 iunie 1934, continuând activitatea unui laborator creat în 1923. Potrivit istoricului publicat de cercetătorii săi, instituția coordona rețeaua regională de combatere a ciumei, studia focarele naturale și urmărea prevenirea introducerii bolii din afara țării. Ea aparține sistemului Rospotrebnadzor, autoritatea rusă de supraveghere sanitară.
Activitatea s-a extins la alte infecții periculoase, între care holera, tularemia și antraxul. Specialiștii institutului au identificat și cercetat focare naturale de ciumă în sudul Siberiei. Profilul instituției justifică întrebările despre eventuale expuneri profesionale și siguranța laboratorului, dar nu stabilește, prin el însuși, cauza morții unei angajate. irknipchi.ru
O moarte confirmată, o cauză încă neclarificată public
Angajata decedată, Daria Șipilova, avea 28 de ani. Cazul a devenit public la începutul lunii octombrie, după moartea sa în urma unei pneumonii severe. Relatările despre o posibilă expunere accidentală în laborator au alimentat suspiciunea de ciumă pulmonară. www.reuters.com
Rospotrebnadzor a susținut că verificările nu au identificat accidente în laborator și că decesul nu era asociat microorganismelor cu care se lucra. Explicația comunicată a fost o pneumonie cu etiologie necunoscută. tass.ru
La 7 octombrie, OMS anunța că Rusia îi comunicase absența unor cazuri recente de ciumă în regiune și plasarea a aproximativ 200 de contacți în carantină. Organizația solicita însă rezultatele testelor, motivele măsurilor sanitare și starea contacților. Cerea și verificarea relatărilor despre un al doilea angajat cu pneumonie de cauză nedeterminată. Fără tabloul complet, evaluarea integrală a riscului nu era posibilă. www.who.int
Mongolia a cerut, la rândul ei, informații Rusiei. Potrivit comunicării autorităților mongole, răspunsul primit indica lipsa unui caz confirmat de ciumă și un risc redus. rtvi.com
Încrederea nu se obține printr-un comunicat
Asigurările Moscovei întâlnesc un public deja sceptic. Autoritățile ruse nu sunt percepute drept un model de sinceritate și transparență, iar declarațiile lor au nevoie de date verificabile pentru a convinge.
Istoria sanitară sovietică oferă un precedent relevant. În 1979, epidemia de antrax de la Sverdlovsk a fost explicată oficial prin consumul de carne contaminată. Cercetările ulterioare au demonstrat că îmbolnăvirile proveneau din eliberarea accidentală a unui aerosol dintr-o instalație militară. Este un episod sovietic, distinct de cazul actual, dar care explică de ce dezmințirile oficiale nu închid automat discuția. meselsonarchive.hsites.harvard.edu
Neîncrederea nu poate ține loc de diagnostic. Ea nu dovedește că Șipilova a murit de ciumă sau că există o epidemie ascunsă. În același timp, un comunicat liniștitor nu poate înlocui rezultatele analizelor și explicațiile privind măsurile adoptate.
Ce legătură are cu COVID
Asocierea cu pandemia apare mai ales la nivelul comunicării: informații incomplete, suspiciuni privind un laborator și îngrijorarea că autoritățile ar putea minimaliza un pericol.
Medical, bolile sunt diferite. Ciuma este provocată de bacteria Yersinia pestis și poate fi tratată cu antibiotice, administrate rapid. Forma pulmonară este deosebit de gravă și poate fi transmisă între oameni prin picături respiratorii, în condiții de contact apropiat. COVID-19 este o boală virală. Prin urmare, comparația nu permite anticiparea unei pandemii similare. www.who.int
Nici alerta Ambasadei SUA nu trebuie interpretată ca o confirmare a unei epidemii. Mesajul din 6 octombrie a atras atenția asupra cazului, dar recomandarea ca americanii să părăsească Rusia exista deja, pe fondul riscurilor de securitate. www.themoscowtimes.com
Ciuma are o istorie teribilă, însă medicina de astăzi dispune de instrumente pe care oamenii secolului al XIV-lea nu le puteau imagina. În cazul Irkutsk, întrebarea imediată este ce a provocat moartea angajatei și ce arată investigațiile. Răspunsul trebuie construit din analize și informații complete. După experiența COVID, aceasta este și condiția pentru ca publicul să creadă explicațiile primite.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
