România continuă să finanțeze o structură administrativă care, în numeroase localități, nu mai corespunde nici realității demografice, nici posibilităților economice.

Aproape o primărie din trei nu a reușit să-și acopere în 2025 cheltuielile cu salariile din veniturile proprii, în timp ce mii de comune și orașe au pierdut locuitori în ultimul deceniu.

Cifrele readuc în prim-plan o întrebare incomodă: cât timp mai poate fi menținut un sistem în care unele administrații nu reușesc să-și finanțeze nici măcar propriul aparat de funcționare?

O analiză realizată de Funky Citizens, citată de Digi24, arată că organizarea administrativ-teritorială a României, construită în mare parte pe structura stabilită în 1968, are nevoie de o regândire serioasă.

Populația s-a schimbat, economia s-a concentrat în jurul marilor centre urbane, iar numeroase comunități au ajuns să aibă mult mai puțini locuitori decât în momentul în care au fost stabilite actualele criterii administrative.

Studiul analizează două aspecte esențiale: câți oameni mai locuiesc în fiecare unitate administrativ-teritorială și în ce măsură primăriile dispun de resurse financiare pentru a-și susține activitatea.

O primărie din trei nu poate acoperi salariile din veniturile proprii

Una dintre cele mai îngrijorătoare concluzii ale cercetării privește capacitatea financiară a administrațiilor locale.

În 2025, 30,9% dintre unitățile administrativ-teritoriale nu au reușit să acopere din veniturile proprii cheltuielile salariale.

Cu alte cuvinte, aproape una din trei primării nu a încasat suficienți bani din sursele proprii nici măcar pentru plata angajaților.

Situația este și mai problematică atunci când sunt luate în calcul toate costurile necesare funcționării curente.

Doar 462 de administrații locale, reprezentând mai puțin de 15% din total, au avut venituri proprii suficiente pentru a achita atât salariile personalului, cât și cheltuielile cu bunurile și serviciile.

Aceste date ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea actualului sistem. În condițiile în care o parte importantă a administrațiilor locale nu își poate acoperi cheltuielile de bază, dependența de transferurile și alocările de la bugetul de stat devine o problemă structurală.

Cele mai mari dificultăți sunt întâlnite în comunele cu populație redusă.

Acolo, costurile necesare menținerii aparatului administrativ pot deveni disproporționat de mari în raport cu numărul locuitorilor și cu veniturile pe care localitatea le poate colecta.

O primărie are nevoie de un număr minim de angajați și de resurse pentru a funcționa, indiferent dacă deservește câteva sute de persoane sau o comunitate de câteva mii de locuitori. Tocmai această rigiditate face ca administrațiile foarte mici să întâmpine dificultăți în susținerea cheltuielilor.

Aproape 2.500 de localități au pierdut populație în ultimul deceniu

Problemele financiare sunt dublate de declinul demografic. Între 2016 și 2025, populația a scăzut în 2.490 dintre cele 3.181 de unități administrativ-teritoriale analizate.

Asta înseamnă că majoritatea covârșitoare a localităților se confruntă cu pierderi de populație, fenomen care afectează direct capacitatea lor de dezvoltare și baza de impozitare.

Mai mult, 613 localități nu mai întrunesc pragurile demografice stabilite de legislație pentru rangul administrativ pe care îl au în prezent.

Dintre acestea, 120 sunt orașe, 52 sunt municipii și 441 sunt comune.

Practic, o parte importantă a hărții administrative a României nu mai reflectă dimensiunea reală a comunităților pe care ar trebui să le reprezinte.

Declinul este deosebit de accentuat în anumite zone. În județul Teleorman, de exemplu, 96 dintre cele 97 de localități au înregistrat scăderi ale populației.

În sens opus, comunitățile care atrag locuitori sunt concentrate în special în jurul marilor centre urbane. Aproximativ 77% dintre localitățile cu evoluție demografică pozitivă se află la maximum 35 de kilometri de o reședință de județ.

Această diferență arată cât de mult contează apropierea de locurile de muncă, infrastructură, servicii medicale și instituții de învățământ.

România se dezvoltă în jurul marilor orașe, în timp ce alte comunități rămân în urmă

Analiza Funky Citizens evidențiază și dezechilibrele economice dintre regiunile țării.

Deși România a recuperat o parte importantă din diferența față de media Uniunii Europene, ajungând la 77% din PIB-ul european pe locuitor, prosperitatea nu este distribuită uniform.

Regiunea București-Ilfov a ajuns la un nivel de 181% din media europeană, în timp ce regiunea Nord-Est se situează la numai 47%.

Diferențele sunt vizibile și pe piața muncii. Potrivit studiului, 91% dintre locurile de muncă destinate persoanelor cu studii și calificări superioare sunt concentrate în cele 41 de zone urbane funcționale ale României.

Astfel, marile orașe și localitățile din jurul lor concentrează o mare parte din activitatea economică, în timp ce numeroase comunități din zonele mai puțin dezvoltate rămân cu o bază economică redusă.

Consecința este un cerc dificil de întrerupt: puțini locuitori înseamnă mai puțini contribuabili, venituri locale mai mici și o capacitate redusă de finanțare a serviciilor publice.

O administrație împărțită în structuri care nu se potrivesc între ele

Cercetarea atrage atenția și asupra unei alte probleme: fragmentarea organizării teritoriale a instituțiilor statului.

În prezent, diferite domenii administrative funcționează după delimitări teritoriale proprii.

Este vorba despre structurile care gestionează dezvoltarea regională, finanțele, infrastructura rutieră, gospodărirea apelor, situațiile de urgență, energia sau statistica.

Aceste organizări nu se suprapun întotdeauna, ceea ce poate complica atât coordonarea instituțională, cât și planificarea investițiilor și furnizarea serviciilor publice.

În lipsa unei structuri teritoriale coerente, autoritățile ajung să gestioneze probleme similare prin mecanisme și delimitări diferite.

Reforma administrativă, o necesitate tot mai greu de ignorat

Cifrele prezentate de Funky Citizens readuc în discuție necesitatea reorganizării administrației publice locale.

Actuala structură a fost construită într-o perioadă în care România avea o altă distribuție a populației, o altă economie și alte nevoi administrative.

Astăzi, sute de localități nu mai îndeplinesc criteriile demografice aferente rangului lor, iar aproape o treime dintre administrații nu reușesc să-și acopere cheltuielile salariale din venituri proprii.

Problema nu se rezumă însă la numărul primăriilor. Orice reformă trebuie să țină cont de accesul oamenilor la servicii publice, de distanțele până la instituții, de infrastructură și de capacitatea administrațiilor rezultate de a răspunde nevoilor comunităților.

Întrebarea de fond rămâne însă una esențială: cât de eficient este un sistem în care contribuabilii trebuie să susțină sute de administrații care nu au suficiente venituri nici pentru plata propriilor angajați?

România are nevoie de administrații capabile să funcționeze, să atragă investiții și să ofere servicii publice, nu doar de o hartă administrativă păstrată aproape neschimbată de mai bine de jumătate de secol.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007