Nicolae Grigorescu nu e cunoscut la noi ca pictorul mânăstirii Agapia sau ca prima paletă impregnată de impresionism și soarele de la Barbizon, ci pictorul carelor cu boi. Întocmai ca și Ion Luca Caragiale, arta e percepută de majoritatea românilor printr-un fascicul subțire și adeseori nesemnificativ, dar cățărat pe un soclu de iubire eroică și oficială. Grigorescu poate a fost un avangardist care a văzut viitorul politic al României peste mai bine de un secol.
În România, expresii de genul tâmpitule, cretinule, idiotule sau boule sunt banalități debitate la semafor, când șoferul din față nu demarează sportiv în clipa în care s-a schimbat culoarea verde. Îi înjurăm pe politicieni de fiecare dată când mintea lor naște o nouă idee mosntruoasă de impozit. Numai aberația taxei pe baciș care a rezistat mai puțin de o lună a reușit performanța de a încălca legi, de a închide firme și de a avea primele scăderi drastice de venituri la buget din acest an.
Surpriza electoratului român apare când descoperim ceea ce cred ei, demnitarii despre noi. A vorbi despre Ponta astăzi, în 2015, despre faptul că e mincinos, corupt sau plagiator e ca și cum ai anticipa că mâine soarele apare la răsărit. Problema e că în mentalul nostru colectiv zac niște prejudecăți fără legătură cu realitatea. De la arhetipul neamțului muncitor până la ardeleanul cinstit și onest, prejudecățile noastre sunt populate de tot felul de fantasme, despre ardeleni de exemplu.
Domnul fost ministru al transporturilor, acest domn Ioan Rus, admirat pentru seriozitatea cu care nu a făcut nici un milimetru de autostradă sau de drum național, a scăpat un porumbel cât o locomotivă. O parte din privitori vor spune „…poate e o declarație dură, dar cam are dreptate. E om și el.” Însă ardeleanul de Ioan Rus nu a spus una mai tare la un chef în fața unui pahar de pălincă, ci într-un studio TV unde se dusese de bună voie să facă o declarație politică. O declarație în care a tăiat mârlănește orice reacție decentă și într-un mod ce l-ar face gelos și pe Ion Iliescu. Da, suntem curve și golani.
În nesimțirea politicianului român zac nu numai pofta naturală de înavuțire rapidă prin corupție și trafic de influență, ci și o scârbă plenară față de cetățeanul român pe care ar trebui să îl reprezinte. Domnul Rus ar trebui să dispară de pe scena publică nu prin demisie (culmea, la sudălmi plecăm acasă, la dosare penale așteptăm girofarul DNA și mandatul de aducere în birourile de la Palatul Victoria), ci definitiv, ascuns într-o văgăună clujeană. Însă ca alții și alții înaintea lui, va lăsa să se domolească apele înainte de a scoate semeț capul, încă o dată, într-un nou exercițiu electoral. Iar asta e în bună parte și vina noastră!
…Noi, niște curve și golani, v-am votat pe voi, niște boi!
Publicitate
