Faza națională a celei de-a XX-a ediții a Olimpiadei „Meşteşuguri artistice tradiţionale” a dat viață, la finalul săptămânii trecute, complexului sat din Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului. Nu mai puțin de 200 de copii, unii mici, alții mari s-au întrecut în măiestrie, în cadrul unei competiții al cărei principal scop este scoaterea în valoare a frumosului din tradițional și a tradiționalului din frumos. Imaginea oferită de această olimpiadă este greu de descris! Orice adjectiv și orice metaforă aș îndrăzni să folosesc, mă supune riscului de a știrbi peisajul de ansamblu creat de portul popular, râsul copiilor, licărul din ochi, dat de emoția unui concurs, mâinile dibace și, nu în cele din urmă, opera lor, magicul glas al talentului. Un colț însă din sufletul poporului român îl putem dezvălui, nu prin ochii noștri, ci prin ochii lor, ai copiilor care au participat la olimpiada meșteșugurilor populare.
Participanții s-au întrecut la peste 26 de meșteșuguri, dar predominantă a fost pictura icoanelor pe sticlă şi pe lemn și sculptatul icoanelor pe vatră. Pe Ioana Ariana Andrei am găsit-o într-o curte destinată județului Dâmbovița. Este elevă în clasa a X-a și deținătoare a unor locuri I, la concursurile de la Huedin sau Tg. Jiu. Pasiunea pentru pictura pe sticlă a descoperi-o în clasa a V-a, atunci când la școala ei s-a creat o clasă de artă și printr-un examen a intrat! „Trasez pe dosul sticlei, acolo unde construiesc personajele, iar la final le pictez. De obicei respect canoanele, iar profesorii mei spun că îmbin pictura bizantină cu stilul Moreni, zona de unde vin eu și despre care se tot vorbește în ultimul timp”, spune fata. Puțin mai încolo, Călin Daniel Băruț își așază cu grijă tablourile. Are 18 ani, se pregătește de clasa a XII-a și este tot din Moreni, Dâmbovița. Se află în al VII-lea an consecutiv la Sibiu, la această Olimpiadă Națională. Pictura naivă este meșteșugul său și spune că la toate cele 7 ediții la care a participat, a obținut locul I. „Aveam 10 ani când am început să fac asta. Mă inspiră satul românesc cu tot ce înseamnă el. Oamenii, obiceiurile, casele, portul, absolut tot! Nu am o culoare preferată, dar am o serie de floricele, care se regăsesc în toate tablourile mele. În general reprezint viața în copac. În ceea ce pictez, omul nu a mai putut sta pe pământ și s-a mutat în copac. Apoi, întotdeauna mi-am dorit o căsuță în copac și nu am avut. Acum mi le fac singur, pictând!” În altă curte, nu foarte departe, sunt tinerii olimpici din județul Vaslui. „Ocoși” în port popular, cu ochii pe sticla lor, fac în culori, cu mare atenție, liniile Sfinte ale unei alte icoane. Andreea Iustina Mocanu (17 ani) și Corina Coatu (17 ani) și-au descoperit această pasiune, în urmă cu un an, dar asta nu le-a oprit să ajungă olimpice la nivel național. Lângă ele, de aceeași vârstă se află Mihail Timofti, elev la un liceu teoretic din Vaslui. El face o icoană pe vatră. „La început am pictat pe sticlă, dar în clasa a VI-a am văzut dalta, mi-a plăcut și m-am ocupat de sculptură. Icoana pe vatră este un meșteșug foarte vechi, de pe vremea dacilor. Ei le puneau în casă, în sobă, pentru că exista credința, că pe horn intră spiritele rele. Acolo se afumau și deveneau negre. Eu folosesc un lemn de esență tare și am un model tradițional pe care îl desenez și apoi îl sculptez. După ce este gata, ard icoana cu lumânarea, pertru forma finală. În general, în funcție de dificultate, o astfel de lucrare poate dura și o săptămână, lucrând câte 2, 3 ore pe zi. Pentru Sibiu am ales un model mai simplu, ca să am timp să-l realizez.”
Olărit și măști hidoase
Mai mergem prin muzeu și descoperim Zona Dornelor. Aici sunt șase copii cu vârste între 10 și 17 ani, care concurează pentru meșteșuguri diferite. Descoperim sculptura în lemn, în os, cojocăritul, prelucrarea artistică a oaselor, vedetă fiind cornul. „Acesta se folosea la obiceiuri, la sărbători și la vânătoare. Cu cornul se imită boncănitul cerbului. Asemenea coarne erau purtate de boii ce trăgeau la jug, azi însă nu mai sunt. Au fost înlocuiți de tractoare și alte utilaje. Din acest corn de cerb va ieși un baston. Priviți, este tare ca fildeșul și se prelucrează prin mijloace tradiționale, fiind împodobit cu forme geometrice. Aici avem un teoc, dispozitiv special pentru gresie, pentru cosași sau doar de ornament”, ne explică profesorul de sculptură, Mihai Vleju. Domnica Petrovici, profesor de franceză se află și ea acolo! Ne arată copiii meșteri în cojocărit din piei tăbăcite, misterele broderiei dar și pe cele ale ouălelor încondeiate. Aici o cunoaștem pe Alina Mihaela Zutka (14 ani), care ne aduce un coș minunat, plin de ouă încondeiate. „Pictura pe ou este o tehnică începută în anii 1900. Este un obicei specific comunei Poiana Stampei, de unde venim noi. Culorile se prepară din fulgi de șerlac, acool tehnic și pigmenți. Această soluție se lasă în jur de două, trei luni, pentru a se dizolva, după care se poate folosi pe ou. Prima dată am văzut la mama și am început cu o floricică, o liniuță, iar când am văzut că-mi place, am început a merge la concursuri. Acum este o adevărată pasiune”, spune fata. În curtea rezervată județului Galați o cunoaștem pe Mihaela Pleșea, o mogâldeață zâmbitoare de 8 anișori, cu mâinile murdare de lut. „Eu o să fac căni, farfuriuțe și oale. Sora mea face lut și mie mi-a plăcut ce face ea. Am vrut să ajung ca ea. Sora mea este maestru. A luat trei ani la rând premiu. Pentru mine este prima dată când particip. Pun lutul cu apa, pe roata olarului, dau formă, după care îl pictez, apoi lutul va sta la umbră două zile și se va usca”, ne dezvăluie Mihaela, din secretul ei. În spatele fetei, sunt expuse înspăimântătoarele măști ale tradiției românești. Acei draci, moși și babe, hidoșenii menite să alunge spirite la fel de urâte ca ele, mai ales în seara de Anul Nou. Ele sunt create de Georgiana Teodora Sofian (12 ani), din Galați.
Motive tradiționale, culori și gherghef
Am ajuns și la Horezu. Aici am descoperit că sportul se poate îmbina perfect cu arta populară. Maria Augustina Golescu (11 ani) este elevă în clasa a V-a la Clasa Sportivă Horezu, specializându-se pe baschet. Arta populară a descoperit-o la Clubul Copiilor, la artă textilă. Maria țese la gherghef. „Țes după model, dar îmi place să și adaug ceva de la mine. Uite aici voi face o floare”.
Corina Bordinel (13 ani), de la Liceul Constantin Brâncoveanu din Horezu, va lucra la roată. „Voi face motive din Horezu, cocoșul care simbolizează trezirea de dimineață a omului muncitor, ce pleacă la muncă.”
Au fost atât de mulți tineri meșteri populari, cu atâtea povești minunate de spus, încât ne-a fost aproape imposibil să-i selectăm sau să-i alegem. Timea Gyenge (16 ani), din Covasna, lucra un mai ornamental, o unealtă folosită la spălatul hainelor. Fata îl sculpta în lemn. Colegul ei, Milan Szabo cioplea un stâlp funebru al unui băiat de 20 de ani. Timea ne explică faptul că acești stâlpi funebri erau făcuți diferit, în funcție de vârsta și sexul celui defunct. Nu departe de ei, o întreagă echipă din Ațel, județul Sibiu se pregătea riguros pentru olimpiadă. „Avem patru copii la națională. Două fete care pictează icoane pe sticlă, un băiat la pictat mobilier săsesc și unul pentru icoană pe vatră”, ne spune Daniel Paneș, profesor de limba română. Pe mobilier săsesc, pe o ușă, mai exact, pictează Alexandru Pintea. „O să fac un model, în culori tempera, dintr-o Biserică Evenghelică. Voi face Potirul din care s-a împărtășit Iisus, balauri protectori de comori, frunze de acant și rodii, care simbolizează pacea.” La icoanele pe vatră descoperim altă tehnică de această dată, despre care a povestit Adelin Nedelea, clasa a X-a. „ Le înegresc cu negru de fum, ulei de in și petrol, gaz lampant. Este o tehnică folosită în Oltenia. Le lustruiesc apoi cu ceară de albine și cu flacăra, pentru luciu și protecție”, spune băiatul.
Găsim și Săliștea. O curte plină de copii care mai de care mai harnici și entuziaști. Georgiana Vanessa Marcu, de la Colegiul Național „Octavian Goga” picta pe sticlă „Buna Vestire”, iar Adriana Petru, elevă în clasa a VII-a, la Școala 25, picta „Cina cea de Taină”. Contrastul peisajului dat de copiii sibieni a fost Silviu Paul Câță, elev în clasa a IV- a, la Școala din Săliște. De ce? Pentru că era un micuț veritabil țesător. „Țes la gherghef un chindeu, ștergar ce se pune deasupra icoanelor”, spune el. „Familia mea tese și am încercat și eu. Mi-a plăcut foarte mult și de 5 ani particip și iau premii I la olimpiade. Îmi aleg singur culorile din cele tradiționale, iar ca ață folosesc lâna.” Tot în acel loc am descoperit păretare cu diferite mesaje cusute, ce se puneau pe pereți, dar și cum se face dantela la suveică, cea care împodobește hainele, șorțurile, rochițele sau fustele din portul popular.
Peste 7.600 de vizitatori
Cu greu ne-am decis să ne despărțim de acel peisaj, însă la plecare am văzut-o pe Roxana Boitaci (14 ani). Un copil cu chip frumos, împodobit cu o cunună de grâu, ce venea din județul Ioalomița. „Eu cos pe sac și pe etamină, iar ce fac eu aici și-l puneau fetele necăsătorite la capătul patului. Pe fiecare trandafir coseau realizările pe care le-au avut timp de o lună! La sfârșit își făceau un bilanț să vadă cum le-a mers tot anul. Meșteșugul l-am învățat de la bunicii mei și de la bătrânele din sat. Îmi place tot ce fac, de la motivele folosite, la culori, pe care mi le aleg singură. Mi-ar plăcea ca arta populară să fie valorificată mai mult, să fie mai răspândită. Acum toată lumea s-a modernizat și nu se mai prea păstrează tradiționalul!”, spune fata cu o umbră de tristețe în glas. Dar nu durează mult, pentru că reapare zâmbetul atunci când ne arată pernele viu colorate, ce se oferă nașei, după nuntă, de fetele din Luciu, județul Ialomița.
Olimpiada „Meşteşuguri artistice tradiţionale” s-a desfășurat în perioada 30 iulie – 2 august, iar timp de 4 zile, lucrul ieșit din mâna copiilor a fost admirat de aproximativ 7600 de vizitatori. Evenimentul a fost organizat de Muzeul ASTRA, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar al Judeţului Sibiu, cu susținerea Consiliului Judeţean Sibiu şi sub autoritatea Ministerului Educaţiei Naţionale. Lista câștigătorilor este una foarte lungă, ce stă mărturie talentului celor prezenți, mulți dintre copiii cu care am vorbit regăsindu-se pe aceasta.
