Gânduri de la Oxford…

O rubrică semnată Mihai Copăceanu, doctorand Oxford Brookes University

Şi la Oxford şcoala a început în aceeaşi zi de luni. Şi aici elevii şi studenţii au fost entuziasmaţi şi agitaţi în primele zile fugind frenetic dintr-o parte într-alta întrebându-se unde este facultatea, secretariatul sau sala de curs, stând la rânduri lungi pentru a se înscrie, pentru a primi legitimaţia şi pentru a cunoaşte regurile şcolii şi rolul lor. Bucuria pe care fiecare copilaş sau tânăr o resimte întâlnindu-se cu colegii şi dascălii lor este puternică pentru că doresc să înceapă cu succes un nou an. însă, parcă la Oxford întreaga neastâmpărare e făcută cu cap şi cu calm.

Englezii, grăbiţi au totuşi un respect în fiecare gest al lor, chiar dacă aşteaptă aproape un ceas în picioare, povestesc, glumesc şi primesc cu drag fiecare sfat. Asemenea doamnele de la registratură şi secretariat îţi oferă timpul lor şi zâmbetul lor. Oare de ce? Pentru că ele sunt pentru tine acolo şi vin în ajutorul tău iar tu ai nevoie de ajutor independent de câte hârtii sunt nefăcute, întârziate sau de ce zice cutare profesor. Profesorul este acolo aproape opt ore zilnic. Aşa că, încă din prima zi, am primit card de student fără să merg la fotograf, fără să plătesc o altă chitanţă şi fără să rog săptămâni întregi semnătura decanului aflat încă în concediu cu familia. Mi s-a oferit cheia de la noul meu birou şi am fost primit de decan, de coordonatorul doctoratului şi de directorul de programe universitare. Mi s-a prezentat facultatea şi departamentul, colegii doctoranzi, cantina, biblioteca, locul de parcare, bancomatul, asociaţia studenţilor, medicul din campus şi fiecare alt serviciu de care aş putea avea nevoie pe parcursul acestor ani. în campusul universitar studenţii erau asaltaţi de diverse persoane şi organizaţii care doreau să le uşureze integrarea lor, fie vânzătorii de pizza, biciclete, abonamente la autobuze, asociaţii pentru drepturile femeilor, împotriva violenţei şi discriminării, sport, yoga, pub-uri, oferte de cazare sau sprijin financiar. Stabilitatea şi aşezarea lucrurilor, răbdarea această civilizată şi fără agresivitate, profesionalismul şi buna dispoziţie în aceste zile când deşi primeşti multe informaţii şi tot eşti confuz te determină să înţelegi că fiecare lucru are o raţiune a lui. îţi dai seama că lucrurile mari se fac cu paşi mărunţi şi siguri. Că educaţia nu este un tip de afacere de familie şi că excelenţa în educaţie se dobândeşte în ani şi ani de experienţă înaltă. Taxele nu cresc, învăţătorul, dirigintele şi psihologul nu se mută de la un an la altul numai datorită preferinţelor directorului. Programul pe întreg anul şcolar şi mapa cu obligaţii o primeşti la început şi nu se modifică odată cu instalarea noului inspector. Strategiile sunt făcute pe termen lung şi devin eficiente pentru că fiecare nou director le respectă. Şi altele asemenea. Dar cred că începutul senin vesteşte şi un parcurs frumos!