Spectacolul electoral al alegerilor locale s-a scufundat într-o asurzitoare liniște. Ea este tulburată, din când în când, de urmăririle cu atenție prezidențiale. În general, domnul președinte țâșnește în declarații fulminante la 2-3 săptămâni distanță după un eveniment și apoi conștiincios tace cu hotărâre.
În ciuda acestor demersuri politice plictisite, unde demnitarii se joacă de-a baba oarba, iar serviciile secrete de-a recrutatul avocaților, Unchiul Sam e foarte activ. Americanii nu lasă ireproșabila iresponsabilitate românească să vulnerabilizeze flancul estic al Uniunii Europe și al NATO, doar pentru că domnul Dragnea are o condamnare penală.
În România se va desfășura o brigadă de soldați americani, obiectivul antirachetă de la Deveselu a devenit operațional oficial, iar discuțiile ambasadorului american la București cu capetele înfierbântate locale temperează clasicele noastre derapaje. Ba mai mult, Bell Helicopters și Lockeheed Martin, două corporații specializate în tehnică militară, tatonează terenul pentru fabrici de armament și livrări de tehnică de luptă pentru România. Dacă Rusia își flexează mușchii în zonă, România totuși nu mai e, dincolo de retorica de la Kremlin, un spațiu liber de desfășurare a dezechilibrelor proximității ex-sovietice.
Ca o dovadă ignorată de mass media românească e și solicitarea de aderare la NATO a fostei Republici iugoslave a Muntenegrului.
Noi rămânem să ne jucăm de-a politica cu primarii și președinții noștri de consilii județene corupți, condamnați penal, sau doar nesimțiți, jucând o comedie absurdă numită acum campanie electorală. Nu am avut până acum niciodată o astfel de anomalie în care precampania s-a manifestat al naibii de agresiv și populist, iar campania electorală într-o liniște atât de dragă locatarului de la Cotroceni. Drept urmare, vom avea, probabil, reconfirmarea în funcție a majorității primarilor și o înfrângere umilitoare, dar previzibilă a PNL-ului.
Economia românească dă semne de reviriment și chiar de creștere optimistă, din păcate, bazată tot pe consum și cu impact minor asupra bunăstării populației. Un salariu de 1.000-1.500 de lei rămâne norma în câmpul muncii din România, iar nivelul de sărăcie nu prea s-a modificat în ultimii ani.
Până la urmă, nu prea avem de ce ne plânge. Primarii arestați la domiciliu și câștigători fără emoții, cum e cazul la Craiova, sunt de un specific clasic românesc. Asta poate societatea noastră în acest moment, asta ne dorim și asta e alegerea noastră. După ce am plâns amarnic pentru tinerii arși de vii la Colectiv și am cerut o schimbare în stradă a politicii, ne-am văzut de treabă și am revenit la oile noastre. Cam atât ține determinarea noastră comunitară responsabilă, preț de câteva zile.
Vine vara, vin concediile și liniștea se va așterne pe agenda publică. Vom avea nevoie de relaxare pentru a descoperi la toamnă pseudo-campania pentru parlamentare, pentru că așa ne rafinăm noi talentul în arta de a nu face nimic.
Publicitate
