Debutul precampaniei electorale din această toamnă a adus pe agenda publică doar o nouă doză de suprarealism. Autodenunțul unui parlamentar apropiat lui Victor Ponta, fost membru al PSD, viitor cadru de nădejde al noii formațiuni ce respiră naționalism și xenofobie, tartor media și abonat la contracte cu statul, a devenit un subiect de presă, deși ar fi trebuit în mod normal să rămână doar în zona cercetării penale. Președintele, premierul, liderii de partide, cu toții au intrat în acest amalgam de invective, amenințări și acuzații inutile în vederea alegerilor parlamentare.
Ceea ce ignorăm este o realitate dureroasă a istoriei de mai puțin de două secole a statului român. Pentru că România și politica acestui stat din arealul geografic mioritic s-a construit pe o realitate deseori ignorată sau tratată cu superficialitate. Acest spațiu a aparținut cultural și social Imperiului Otoman, Transilvania și Banatul nefiind nici ele o excepție.
Istoria are un fel special de a ne a aduce aminte aceste lucruri. Absența feudalismului clasic, lipsa urbanizării și alfabetizării, au emulat în secolul XIX o modernizare accelerată suprapusă pe modelul francez. Un pic de naționalism deșănțat și de comunism feroce, nu ne-au pregătit pentru cele două decenii de post-modernism occidental.
Domnul Dragnea, lider PSD și condamnat penal, îl acuză pe Dacian Cioloș de „campanie electorală mascată fățișă”. Șeful PSD se vede că el nu se poate hotărî dacă această campanie a domnului prim-ministru e mascată sau fățișă. Celălalt șef de mare partid – Vasile Blaga, și-a dat demisia fiind prins cu mâța în sacul traficului de influență. Președintele nu poate sta nici el de-o parte și îl somează pe premier să își asume o identitate politică, deși Cioloș a spus de foarte multe ori că această afacere nu îl interesează.
Restul de zurbagii țipă la Soroș, la străini, și mormăie patriotic că „nu ne vindem țara” ca și alte urături de bine, vechi de pe vremea mineriadelor. Iar noi ne imaginăm că în decembrie vom avea campanie electorală. De fapt, va fi un circ oribil în care fiecare actor va scheuna în fața zăngănitului sonor de cătușe. De aici și noua șopărlă la adresa șefei DNA, demisia fostului șef al spionajului și restul de activități comice pe care le numim plini de respect politica românească.
Va fi un bâlci sonor în decembrie? Foarte probabil. Vom avea de ales între cea mai puțin proastă variantă așa cum se întămplă în Statele Unite acum? Foarte posibil. Însă dincolo de corupți și țăcăniți suntem datori să fim cu băgare de seamă când noi ne vom băga votul nostru în urnă. Consecințele pot fi din cele mai dezagreabile, atât pentru noi, cât și pentru ceilalți ce vor veni.