Posibilitatea unui ocean aflat sub scoarța înghețată a planetei pitice Pluto ca și o crevasă uriașă ce a apărut pe suprafața planetei Mercur sunt subiecte de presă cam cu același impact ca ridicarea țărmului în Noua Zeelandă după cutremurul de 7 grade.
Suntem în plină campanie electorală ce se desfășoară în aceiași parametri ca la alegerile locale. Avem o liniște ipocrită în care se strecoară „analiștii politici” și de acum obișnuitele condamnări ale politicienilor pentru fapte penale. Dacă alegerile din țările vecine au stârnit îngrijorare pe motive de influențe moscovite, la noi preocupările sunt ceva mai pământene. Cele două mari partide PSD și PNL își fac concurență în supraoferte, măriri de salarii, de pensii și autostrăzi cu nemiluita.
Oamenii aceștia gata să își plagieze ofertele politice puse în fața electoratului, ca un simptom post-USL, oferă cu generozitate vorbe. Vorbe multe, bățoase unde viitorul se întrezărește roz bombon cu ușoare tente naționalist-xenofobe. Preocupările pentru securitate, viitorul Uniunii Europene, relațiile cu America sau descoperirea unui zăcământ uriaș de petrol în Texas ce ar putea schimba politica internațională, nu încap în dezbaterea electorală. Totuși care e dezbaterea? Nu putem fi atât de naivi să vorbim de o presupusă dezbatere electorală, programe politice sau viziuni despre România 2020. Doar nu putem fi atât de naivi să îl credem pe liderul PSD Liviu Dragnea ce ne promite nu mai puțin de șase (6!) autostrăzi.
Statul român nu a fost capabil să străbată Carpații din Transilvania către Vechiul Regat în 2-3 locuri în ultimele două decenii, iar noi consolidăm aceleași mesaje populiste. Decalajul economic dintre Moldova și Transilvania sau între Oltenia și București se accentuează în fiecare zi în care căutăm paleative nu soluții. E drept e foarte dificil când nu reușim să identificam și să acceptăm că avem totuși o problemă.
România e un spațiu politic relativ liniștit, în ciuda infuziei de populism și al ciclurilor noastre electorale. Însă acest stat se transformă treptat într-un peisaj cu enclave de prosperitate într-o mare de sărăcie si subdezvoltare. Soluțiile nu se află la politicieni, mai ales când viziunea lor e tangentă doar cu voturi multe cu eforturi puține. Câștigi încă o mie de voturi simulând pioșenia și iubirea lui Dumnezeu? Atunci politicianul își va juca cu aceiași ipocrizie rolul ca și când ar spune prin formulări pline de patos cât de mult iubește el țara și pe ai săi locuitori.
În decembrie, problema nu ar fi discursul populist ca ultimă soluție al unor oportuniști în goana unui fotoliu parlamentar. Catastrofa în această afacere e naivitatea electoratului că unul din acești aspiranți la demnitate publică ar fi sincer și s-ar ține de cuvânt. Participarea la vot e importantă și alegerile cu asumarea unei responsabilități cetățenești sunt lucruri ce țin de normalitate, însă în fața zidului de minciuni străvezii să cazi în capcana hienei politice e inacceptabil.
Publicitate
