M-am săturat de oameni și instituții care nu își fac treaba! Pur și simplu, m-am săturat să facem tot felul de exerciții de dragul de a fi făcute și să bifăm acțiuni de dragul de a fi bifate. Nu de alta, dar, oricât de pregătiți clamăm în statistici că suntem, realitatea a demonstrat că, din păcate, în fața dezastrelor, naturale sau nu, suntem întotdeauna total nepregătiți.
N-are sens să spun nimănui că a nins în această săptămână și n-are sens să vă mai spun că, în zonele unde a nins serios, autoritățile au fost nepregătite. Citeam un comentariu pe o rețea de socializare: „Dacă ei nu sunt pregătiți că ninge în decembrie, cum ar putea fi în aprilie”. Sincer, adevăr grăiește omul respectiv.
M-am săturat să nu fim niciodată pregătiți: de iarnă, de inundații, de îngheț, de cutremur, de incendii, de caniculă. În aceste condiții, să ne ferească Dumnezeu de atacuri de orice fel, că mie una mi-e foarte clar că nu suntem pregătiți.
De asemenea, m-am săturat de instituții care declară sus și tare transparența, dar, când vine vorba să ofere informații, dau din colț în colț și fac orice doar-doar uiți că ai întrebat ceva.
Aș vrea să luăm exemplul exercițiului de alarmare publică de joi. Nu neapărat pentru că ar avea cele mai grave probleme de comunicare, ci pentru că este ultima bâlbă a autorităților sibiene.
Se știa de la începutul lunii că în această perioadă vor avea loc alarmările publice. Ca să oferim toate detaliile de care are nevoie cetățeanul, pentru că, nu-i așa, ăsta era rolul esențial al exercițiului, am început să punem întrebări: cum se desfășoară, unde se desfășoară, ce presupune, cine coordonează, ce se întâmplă efectiv, câte sirene sunt, unde sunt, de ce sună, cum sună, cine și de unde le acționează, ce ar trebui să faci, ce se întâmplă dacă este un caz real, unde te duci?
Pentru fiecare răspuns la aceste întrebări, instituțiile din Sibiu au făcut ping-pong cu noi. Unde te duci în caz de pericol real este o întrebare la care n-am aflat exact răspuns nici în acest moment.
Nu spun că oamenii care ar trebui să comunice aceste lucruri trebuie să știe totul, la orice oră din zi sau din noapte, dar, în condițiile în care te pregătești pentru cel mai mare exercițiu de alarmare publică din România de după Revoluție, care vizează informarea populației, reacția oamenilor și a autorităților în caz de pericol real, eu cred că sunt întrebări la care ar fi trebuit găsit răspuns din timp. Și asta nu pentru că ți-l cere presa, ci pentru că AR TREBUI SĂ SE ȘTIE ACESTE LUCRURI.
La finalul exercițiului mi-am dat seama că: mai mult de jumătate dintre sibieni n-au auzit sirenele, cei care le-au auzit n-au înțeles ce fel de pericol ar trebui să anunțe cele cinci semnale a câte 16 secunde fiecare cu pauză de zece secunde între ele, și nimeni n-a știut ce ar fi trebuit să facă și unde ar fi trebuit să se ascundă.
Am bifat exercițiul, dar nu cred că suntem mai pregătiți!