„Doresc ca dascălul sibian să fie pe un piedestal”

Reporter: Aveţi o experienţă de 17 ani la conducerea Ins­pectoratului ªcolar Judeţean. Ce-nseamnă acest lucru pentru sistemul de învăţământ pre­uni­versitar din Sibiu? C-tin Catrina: Înseamnă sta­bilitate şi o anumită normalitate. În timpul mandatelor mele lucrurile au fost vizibile. Am pus pe primul plan rezultatele şi tradiţia învăţământu­lui din acest spaţiu, pentru că realmente învăţământul sibian a fost, este şi trebuie să fie unul de referinţă pentru modelul naţional. Am beneficiat în timp de o anumită diversitate: de modelele şi influenţele germană şi maghiară. La ora actuală sistemul de învăţământ din Sibiu este într-o decădere, la fel ca şi cel naţional, datorită stării generale a lucrurilor de natură economică, socială şi politică. Rep.: Fiecare ministru care ajun­ge în Gu­vern are propria-i vi­ziune în ceea ce priveşte re­forma. Ce elemente ne lip­sesc pentru a compatibiliza învă­ţământul nostru cu cel european? C.C.: Ne lipsesc voinţa politică, o stra­tegie pe termen lung şi răbdarea. Toate ţările europene care au făcut reformă în învăţământ au avut răbdare. Reforma se face pe minim 10-15 ani. Toţi miniş­tri au copiat şi au experimentat modele fie voit, fie obligaţi, pentru a compatibiliza învă­ţământul nostru cu învăţământul euro­­pean. Am schimbat forma, dar n-am umblat la conţinut. Am des­făşurat un învăţământ mai mult informativ, decât formativ. Asta este o tară generală a învăţământului ro­mânesc. Rep.: Aţi afirmat la rein­stalarea în funcţie că veţi reda demnitatea învăţământului sibian. Ce vrea să-nsemne asta? C.C. M-am referit la demnitatea dascălului. Doresc ca dascălul sibian să fie pe un piedestal aşa cum a fost întotdeauna, un apostol al neamului, bine salarizat şi motivat, astfel încât şi rezultatele muncii lui să ducă în final la creşterea calităţii în educaţie şi în absorbţia cunoştinţelor de către fiecare elev. Trebuie să restabilim legătura cu părintele, care este partenerul nostru principal. În timpul celor zece ani obligatorii, un copil petrece în şcoală un an de zile, ceilalţi 9 ani îi stă în familie. Sunt foarte mulţi părinţi care sunt plecaţi în străinătate, iar copiii au rămas în cel mai bun caz în grija unui părinte sau a unei rude. Am o situaţie în care părinţii a peste 1.600 de copii sunt plecaţi în străinătate şi ei sunt lăsaţi în grija vecinilor. ªi reprezentanţii comunităţii au aici un rol important. Rep.: Cum credeţi că veţi reuşi să puneţi pe un făgaş stabil, acest concept de comunicare? C.C. Am pârghii. Relaţia mea cu toţi primarii din judeţul Sibiu este una normală şi de apropiere. Primarii trebuie doar informaţi şi puşi la lucru. Am relaţii bune cu presa, cu ONG-urile şi cu celelalte instituţii ale statului. O altă pârghie este inspectorul. Acesta trebuie să se deplaseze în teren, nu să stea la birou şi să facă hârtii. Trebuie să existe voinţă. Sunt localităţi în judeţ în care şcoala arată mult mai bine decât multe şcoli din municipiul Sibiu. Rep.: În Bucureşti şi în aproape toate judeţele ţării există şcoli particulare. Sibiul este atipic şi în acest sens. De ce? C.C.: Sibienii ţin mai mult la tradiţie şi consideră că în învăţământul clasic, cel de stat, pregătirea îţi este asigurată la un nivel mai înalt. N-au termen de comparaţie. Au existat nişte iniţiative, chiar am fost consultat de unii oameni de afaceri, însă fără sorţ de izbândă. Există o şcoală de doi ani de zile, particulară, de arte şi meserii. În Sibiu, nu avem decât 10-15 grădiniţe particulare, care ne ajută să răsuflăm uşuraţi. Lumea se plânge că nu încap toţi copiii în grădiniţele de stat, însă nu suntem obligaţi să-i înscriem pe toţi. Conform legii, la ora actuală învăţământul preşcolar nu este obligatoriu, numai grupa pregătitoare. Avem de gând să mărim numărul de locuri în funcţie de resursele financiare şi materiale, mă gândesc la numărul de grupe. De pildă, 13 grădiniţe sunt revendicate. Rep.: Există în acest moment lucrări de investiţii în derulare? C.C.: Avem un deficit de aproape 800 de miliarde de lei, lucrări care nu sunt finalizate. Acestea au fost proiectate şi angajate încă din 2008 pe resurse financiare care au fost împărţite „la fiecare câte ceva”. Sper că vor veni aceşti bani, pentru că ministerul are din partea noastră solicitarea de continuitate a acestor lucrări. Unele construcţii sunt la structură, altele la bază, iar altele la acoperiş. Sunt 82 de unităţi care trebuie finalizate. Rep.: Înainte de toate sunteţi dascăl, şi în toi aceşti ani de conducere a inspectoratului, v-aţi exercitat şi profesia” C.C. : Meseria de profesor mi-e foarte dragă. Dacă ar fi s-o iau de la început, tot profesor m-aş face. Spun cu tristeţe că am găsit un procent de 5 la sută din resursele umane, necalificat. Una din priorităţile mele este să micşorez acest număr de necalificaţi. Este vina sis­temului, a societăţii” Oferta în învă­ţământ este neatractivă la ora actuală. Rep.: Ce vă place să faceţi dincolo de catedră şi de conducerea Inspectoratului ªcolar Judeţean? C.C.: Îmi place foarte mult să citesc, să fac sport şi să ascult muzică bună. (D.L.)