Fresca promoţiei 1949 de la „Gheorghe Lazăr”

Stimate domnule profesor, dragi colegi, „Iată că am ajuns unii cu chin, alţii cu vai, dar niciunul în deplină sănătate şi la această întâlnire a „octogenarilor”, mult râvnită de toţi. Suntem generaţia de liceeni care am purtat cusute pe mâneca hainei o bucată de postav roşu la inferiori şi albastru la superiori, pe care erau înscrise iniţialele liceului L.G.L. şi numărul matricol ca să putem fi uşor identificaţi în cazul unor abateri disciplinare. Suntem generaţia care în cla­sele primare am fost înrolaţi în organizaţia „Straja ţării”. În liceu fumatul era considerat una din cele mai grave abateri, care se pedepsea aspru prin chemarea părinţilor la şcoală. Acum elevii fumează cot la cot cu profesorii. Suntem generaţia născută în timpul celei mai mari crize fi­nanciare mondiale din anii `29-`30, pentru ca acum să fim tot într-o astfel de criză din care ne străduim să ieşim. Suntem generaţia care ne-am născut doar la 150 de ani după descoperirea formulei chimice, atât de simple, a celui mai răspândit corp chimic de pe glob, apa. Suntem generaţia seratelor dan­sante cum erau cele de la Sala Elite, la care fetele stăteau cuminţi, aşezate pe scaunele de pe marginea sălii, aşteptând să fie invitate de băieţi la dans. Suntem generaţia politeţei şi decenţei în costumaţie care, este adevărat, a evoluat şi atunci în ritm rapid, de la hainele cu umerii drepţi, înfundaţi cu multă vată şi strânse în talie, la cele cu mai puţină vată pe umeri şi mai largi în talie. Suntem generaţia sărăciei de după război, când pentru a prelungi durata tălpilor de pantofi sau bocanci ar­mam călcâiele cu un soi de potcoave. Astfel „armaţi”, când intram în clasă se producea un zgomot de parcă ar fi intrat un pluton de „cavalerie grea”. Suntem generaţia în care bătaia în şcoli a elevilor de către profesori şi învăţători era admisă, ba chiar recomandată, pentru că odată cu loviturile de trestie în palmă să intre şi cunoştinţele acestora în cap. Din cele povestite mai sus, am putea trage concluzia că înainte era mai rău decât acum şi că lipsurile şi pericolele de toate felurile ne podideau la fiecare pas. În realitate, lucrurile nu stau tocmai aşa. ªi e normal să fie aşa, pentru că altfel viaţa ne-ar părea ca un calvar continuu şi ar deveni insuportabilă. Creatorul a ştiut să potrivească astfel lucrurile încât în orice moment să le vedem suportabile sau mai bine zis sublime”. Fragment din scrisoarea dom­nului Aurel Crişan, elev al promoţiei 1949 de la Liceul „Gheor­ghe Lazăr” din Sibiu