Un nou volum semnat de Iosif Derzsi (Bunicul), ”Vremuri, locuri și destine”, ne-a sosit la redacție. Finalizat în 2019, completat în 2022-20023, cum precizează autorul, cartea aceasta se constituie într-un veritabil volum autobiografic. ”Un volum mai amplu, cum îl descrie autorul, mai detaliat, un fel de radiografiere a zbaterilor generațiilor noastre, a celor cu vârste între 80-90 de ani, care au avut nenorocul să supraviețuim sub poverile celor patru regimuri: capitalist interbelic, fascism hitlerist, bolșevism stalinist și capitalism neocomunist cu tranzit prelungit.” Cartea de față reconstituie în parte cazuri ”tabu” culese de autor în cele 40 de localități în care a supraviețuit și au fost publicate în anii 1980, în volumul ”Vânătorii Imperiului Roșu”, care din cauza cenzurii, a rămas doar în manuscris până în 1990.
Cine este Bunicul Iosif Derzsi
La peste 90 de ani, Bunicul Iosif Derzsi este o prezență activă în rândul copiilor și adolescenților, mai ales. Acesta organizează periodic tabere de supraviețuire, în care zile întregi îi inițiază pe copii cum să se descurce în situații limită. Fiu de țăran, născut la oraș, șapte ani călit la coasă și la coarnele plugului, tânărul Iosif, după ce muncește o vreme în siderurgie, acceptă compromisul slujirii ca ofițer de informații pentru descoperirea spionilor și teroriștilor. După 20 de ani de activitate, este pensionat, la vârsta de 46 de ani, pe considerente de boală. Din ofițer model ajunge, după cum ne declară el, ”oaia neagră a regimului ceaușist”. Este urmărit, închis la ”nebuni periculoși” și persecutat în toată această perioadă.
Începe o asiduă muncă în zona scriiturii memorialistice, reușind să definitiveze manuscrisele a trei volume din ”Vânătorii Imperiului Roșu”. Renunță, în urma amenințărilor, să le publice.
”Vremuri, locuri și destine”
”Manuscrisul pe care autorul ni l-a pus la dispoziție – menționează Prof. Dr. Ioan Popa în prefața volumului – este, deopotrivă, provocator sub raport axiologic și incitant din perspectivă factologică. Caracterul său provocator provine din calitatea de ofițer de Securitate, deținută de dl Iosif Derzsi de la absolvirea Școlii de Ofițeri de Securitate din București – Băneasa (1961), până la pensionarea sa, pe caz de boală (1982). Lucrarea încadrabilă genului biografic pendulează între ceea ce istoricii numesc, astăzi, memorialistica măruntă și istoria orală, autorul recurgând, adeseori, în investigații proprii, cu profesionalism, în sensul cel mai concret al termenului, la înregistrarea mărutriilor unor persoane implicate în diferite secvențe istorice, de importanță locală, regională sau națională.”
”Între viață și moarte”, ”Patru ani de înflorire a satului sub povara pregătirilor de război”, ”Începutul conviețuirii cu arta minciunii”, ”Învinuit pentru trădare de patrie”, ”Am supraviețuit și în celulele albe” sunt doar câteva dintre reperele-capitol al acestei noi apariții editoriale.
Cartea beneficiază și de o generoasă reprezentare grafică (fotografii din arhiva familiei, ilustrații semnate de Istvan Csillag), întregind un portret complex al unei vieți excelând în evenimente surprinzătoare. Lucrarea apare la Casa de Presă și Editură Tribuna, în îngrijirea lui Ioan Părean și Marius Halmaghi.