Sfinţi la kg

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Ce au în comun datele de 15 iulie 1992 şi 29 octombrie 2011? Fiecare din ele reprezintă canonizarea unei personalităţi române. În 1992, a fost făcut sfânt ªtefan cel Mare, cel care i-a ţinut pe turci la Dunăre timp de 47 de ani şi a construit 44 de mănăstiri şi biserici. A fost făcut sfânt fără a se ţine cont de cuvintele lui Grigore Ureche, care îl numea „mânios şi grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omorâia fără judeţu”. Probabil minţea cronicarul sau se lua după zvonuri şi greşea amarnic când îl considera mai degrabă războinic de dragul războiului. Nu mai contează pentru români nici că omora după bunul plac, nici că-i plăceau cam multe femei, nici că a îngenuncheat înaintea regelui Poloniei, jurându-i credinţă şi fiindu-i vasal. Nu-i contest meritele militare şi politice, s-a descurcat cum a putut mai bine într-o ţară mică prinsă între 3 puteri. Dar cred că religia se amestecă prea mult cu politica. ªi Becali „finanţează” astăzi biserici, dar asta nici pe departe nu poate fi dovada unei moralităţi imaculate. În 29 octombrie, la catedrala din oraşul nostru, va fi canonizat mitropolitul Andrei ªaguna, cel care a avut un rol important în Revoluţia de la 1848, a întemeiat sute de şcoli pentru a educa ţărănimea săracă, a tipărit manuale, a sprijinit întemeierea ASTREI, a publicat lucrări teologice şi a avut şi alte merite, care nu cred că-i sunt contestate. „Vărsătoriu de sânge nevinovat” n-a fost, aşa că, după precedentul din 1992, de ce nu l-ar face Biserica Ortodoxă Română şi pe el sfânt? În ignoranţa mea, credeam că sfânt nu te face cineva, ci eşti sau nu eşti. Credeam că trebuie să fi făcut minuni, să fi profeţit sau să fi fost martirizat. Se pare că nu trebuie, ci e de ajuns ca autorităţile să-ţi lipească pe frunte eticheta „Sfânt”, cam aşa cum se împarte titlul „Sir” în Marea Britanie. O chestiune strict politică şi de imagine. Imagine grotescă la noi, pentru că oasele mitropolitului au fost dezgropate de la Răşinari şi împărţite în două, pentru ca jumătate din ele să fie depusă la catedrală, unde va fi adus din Grecia şi capul Sfântului Apostol Andrei. Ce om în toate minţile poate să spună că e normal ce se întâmplă? ªi asta în contextul în care Dalai Lama sau alţi lideri din alte religii nu au fost niciodată invitaţi în România de clericii noştri închişi în dogme. Politizarea religiilor a dus la multe conflicte în istoria umanităţii. Răul porneşte din îndârjirea de a crede că singura cale e calea pe care o urmezi tu. Mihai Curtean