Orbul vindecat de Hristos Domnul cu țărână și scuipat și îndemnat să se spele la scăldătoarea Siloamului pare mai degrabă o victimă a acestei vindecări. Interogat asupra originii bolii sale – în cuvinte ce vor fi repetate identic de anchetatorii celui vindecat – de către Ucenicii Săi, Domnul atrage atenția că boala lui este spre slava lui Dumnezeu și le și dovedește.
Îl vindecă. Nu spectaculos, dar învățând-i ceva: El este Creatorul. Creatorul care își vindecă partea Creației rănită de lipsa luminii. Pentru că El este Lumina. O face dezinvolt, dar știind că naște furtuna fariseilor. Car îl dau afară pe om dintr-o structură din care el nu făcea parte. Nu vă închipuiți că orbul – chiar însoțit de părinți – va fi avut nu știu ce trecere la ei. De aceea fariseii vor chema părinții omului în anchetă, pentru că orbul era „pe numele lor”.
După vindecare el este responsabil că e strict pe cont propriu. Indirect părinții confirmă minunea. Întăresc autenticitatea ei. Răspund înțelept, obișnuiți cu acuzele și șicanele în „traficul” din jurul Siloamului. Unde vor fi fost mulți bolnavi, dar numai unul, fiul lor, primește Lumina.
Omul e ocărât că vede. I se trântesc dinainte acuza de păcat și ironia lui – anume aluzia că de aceea insistă fariseii că poate vor și ei să devină ucenicii Omului – Vindecare care a redat lumină ochilor săi – nu e lipsită de sens. Om fin la auz fostul orb, simte în tonul lor invidia. Sau de-acum poate să le-o citească și pe față… Devenind astfel pericol pentru comoditatea lor religioasă.
Mulțimea ce-l purtase spre templu, la chioșcul recunoașterii vindecării, vede și că omul mărturisește ferm că nu de la oameni e minunea și că vindecarea lui nu poate veni de la un om păcătos. Dovadă că „sfinții” farisei dinaintea lui nu pot face în veac o astfel de minune. Și ei, ei erau sfinți față de păcătosul care era el.
Lecția nu place fariseilor. Îi incomodează omul și faptul că insistă că vindecarea nu e validă că e făcută în zi de Sabat devine penibil. Omul vede. Atât. Pentru el agitația lor teologică și scrupulele afișate epistemic nu înseamnă nimic. Vede! Și pentru că vede, se întâlnește cu Vindecătorul lui. Primește numele lui: Fiul lui Dumnezeu!
Vede, crede și se închină. După ce a mărturisit cu prețul excluderii sale din oportunismul comod al cercului fariseilor. Fără voie, când a primit vederea se pare că a primit și libertatea de a vedea dincolo de lucruri și oameni. Și știe că singurul mod de a-L înțelege pe Vindecător este să i te faci ucenic. De aceea i se închină. Se vrea ucenicul Lui. Și, iată, este așa cu fiecare lectură din textul minunii de la Scăldătoarea Siloamului!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
