Gadara. Ținutul de dincolo de Marea Tiberiadei. Loc în care se amestecă oamenii. Nu mai este prezent purismul din Capernaum sau Ierusalim, din Nazaret ori Betleem. E o altă lume. Hristos o caută. Pare o lume sub ascultarea idolatriei. Hristos Domnul nu strică o afacere cu grătare de porc, să ne înțelegem, ci producția de porci pentru un templu ridicat nu foarte departe de Ghergheseni ori de Gadara. E țara unde a fugit fiul risipitor, dacă îngăduiți o metaforă realistă, care nu mai poate lucra nimic după ce își împrăștie banii cu femei și jocuri decât să fie paznic la porci. Porci care mănâncă mai bine decât el. E scara interioară prin care se coboară în adâncul momentului acestuia. Lașitatea diavolului aruncă porcii în lacul mlăștinos. Și oamenii pare că au preluat ceva din lașitatea lui. Sunt supărați că vindecă doi oameni. Și că ei sunt afectați în afacere.
Dincolo de orice ironie, vă rog să priviți la tabloul acestei vindecări. Foarte des auzi ca preot, și sunt convins că orice creștin riscă să audă des aceasta, că normalitatea este să ne meargă afacerile chiar când prețul este dezgolirea oamenilor, prinderea lor în lanțuri și așezarea lor la margini de viață în văgăunile locuinței morții. Auzi că e mai bine să avem tineri aruncați în mizerie, dar care lasă liber schimbul de idolatrii cu o lume presupus liberă, fără să tulbure templele idolatre. În lumea din urmă platformele ample ale minciunii mediatizate în sucul de ură al manipulării. Pare că încă ne e mai la îndemână plângerea după proci, decât zâmbetul de bucurie al aflării oamenilor și normalizării vieții lor.
Nu sunt de judecat gadarenii. Paznicii, pentru a ascunde paguba din turmă, vor fi „umflat” întreaga realitate. În fond ei trebuiau să aibă grijă de porci. Dar porcii nu mai puteau fi puși în grija nimănui. E tot mai limpede pentru orice creștin realist că uneori amestecul dintre porci și oameni construiește un sincretism extrem e periculos. Se schimbă între oameni și animale apucături. Porcii devin lași, iar oamenii se aruncă în groapa cu noroi a intereselor fără să se mai gândească la urmări.
Mereu departe de toate stau vindecații. Doi oameni și-au recăpătat chipul slavei, măcar deși purtau urmele lanțurilor și mireasma de mucegai a mormintelor părăsite. Din periferie spre mijlocul cetății ieșirea lor din izolare dăunează grav împlinirii voii lui Dumnezeu. Hristos biruiește, în ciuda aparențelor. Pilda vindecării pune în umbră plângerea pierderii unei proprietăți care, repet, era destinată idolatrizării. E ca o fotografie a momentului de acum. Hristos Vindecatul devine Hristos Alungatul. Nu pare să Îi pese prea tare. El știe că drumul Său merge spre Cruce. O poartă deja înfiptă în suflet prin neinspirata indiferență a cetății Gadarei.
Îți mulțumim pentru că alegi să te informezi din ziarul Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
