Imediat după Taina Botezului, pruncul primește o altă Taină importantă: Taina Mirungerii. Preotul unge cu Sfântul și Marele Mir toate simțurile copilului, spunând „Pecetea Darului Sfântului Duh”, iar nașul răspunde „Amin!”. La catolici și protestanți, Mirungerea este numită Confirmare, iar ea se administrează mult mai târziu, la vârste între 9 și 14 ani.
Fundamentul Mirungerii a fost pus de însuși Hristos, atunci când El a vindecat simțurile multor bolnavi. În Evanghelia de azi ni se vorbește despre vindecarea a doi orbi și a unui mut, care și-au recăpătat simțurile trupești. Dar, odată cu vindecarea lor, aceștia au dobândit un nou simț, cel duhovnicesc, devenind misionari, întrucât „au răspândit numele Lui, în tot ținutul acela” (Matei 9, 31).
Inițial, această Taină se administra prin „punerea mâinilor episcopului”. Ulterior s-a schimbat forma, adică s-a trecut la ungere cu Mir sfințit de episcopi, în Joia Mare. Faptul acesta arată, principial, că forma administrării unei Taine, nu trebuie confundată cu esența Tainei. Forma este schimbătoare, esența, nu.
Taina Mirungerii însemnează creșterea duhovnicească a pruncului nou-botezat, primirea harului divin, spre a dobândi darurile Duhului Sfânt. Din acest motiv se ung toate simțurile pruncului ca, prin Duhul Sfânt, noul creștin să-și poată depăși simpla lui condiție biologică. Prin Duhul Sfânt creștinul luptă să-și stăpânească simțurile lui, ca nu cumva simțurile să-l stăpânească pe el. Practic, această Taină îl ridică pe om de la o existență animalică instinctuală, la o existență personală duhovnicească.
Viața deplină în Hristos începe, așadar, cu purificarea simțurilor. De aceea, în canonul Paștilor, se cântă atât de profund: „Veniți să ne curățim simțirile și să vedem pe Hristos strălucind, cu neapropiată lumină a Învierii!”.
