Postul trebuie să fie luminat, consimțit de bună voie, nu cu ciudă, ci să fie ca o bucurie. Nu un post cu ciudă sau ținut de frică, pentru că atunci stomacul resimte postul ca o mare suferință, iar mintea culege numai mătrăgună și numai răutăți. Dumnezeu nu vrea un astfel de post. Este un post netrebnic cu adevărat, atunci când postește această aparatura fizică, iar sufletul se revoltă. Nu așa! Dumnezeu vrea ca totul să fie global, armonios; să postească și trupul, dar să postească și sufletul, și atunci e postul cu adevărat binefăcător. Să se bucure și cele dinlăuntru și să nu se revolte gura și limba că le-am pus la post.
În post contează foarte mult să vă iertați unul pe altul. Postul n-are nici o valoare când ai necaz pe cineva și nu te poți împăca cu el. Poți să mori de foame, nu are nici un rost postul tău, până cand nu te împaci cu celălalt. Dar nu așa, o împăcare de politețe, ci iertare din inimă. Nu așa, că “da, eu n-am nimic cu nimeni”. Asta nu e iertare. Să vă iertați unul pe altul din toată inima, numai atunci postul va fi cu adevărat de folos. Unii nu-și vorbesc cu anii, dar postesc fiecare post. Vai de postul lor. Asemenea persoane trec pe deasupra gurii iadului, duc cu ei un fel de zbucium cumplit și dincolo îi așteaptă acest foc cumplit al conștiinței vinovate.
Nu vă temeți de post. Postul nu e lăsat să omoare omul, ci să potolească patimile din noi. Dacă ești bolnav și postesti, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Și dimpotrivă, daca mănânci prea bine, poți fi oricât de sănătos, îndată te distrugi. Și nu uitați că postul nu înseamnă numai post de mâncare, ci să te abții de la tot ceea ce simti că nu-ți este de folos: de la o plăcere vinovată, de la un roman nepotrivit.
Aveți grijă să nu îi judecați pe ceilalți. În comunitățile în care trăim, cum iese unul din cameră, toți ceilalți sar și îi spun toate greșelile și uită că, oricât de rău ar fi cineva, are și niște lucruri bune. Dar se uită acest amănunt și se spun numai cele rele. Și greșim osândind pe altul, și spurcăm postul nostru cu acest păcat, și ne adunăm păcate grele în fața lui Dumnezeu. Pentru că, atunci când judeci pe altul, intri cu obrăznicie în drepturile lui Dumnezeu, El e judecatorul. Ce folos că nu mănânci carne, dar mănânci cinstea fratelui tău? Sau dai averea la săraci, dar tu ești plin de ură?
Să avem grijă să postim și cu limba. Noi avem gura, cu care facem foarte multe greșeli de neiertat. Sfântul Iacov spune așa: “Cine-și păzește limba și nu spune lucruri greșite, acela e bărbat desăvârșit”. Mare e războiul purtat de limbă. Nu uitați că vom da seama de orice cuvânt deșert – așa ne avertizează Mântuitorul. Ar trebui să ne controlăm fiecare cuvânt pe care-l spunem, pentru că fiecare are rostul lui în viața noastră sau în viața altora.
Postul să fie cumpatat. Dupa un post aspru, trebuie să mâncați puțin. Unii postesc toată ziua, ajunează, iar seara mănâncă cât ar fi mâncat toată ziua, și atunci nu e de mirare că toată noaptea le e rău. La final, nu trebuie să mâncăm pentru toată perioadă cât am ținut post, cu un fel de răzbunare, pentru că în felul acesta ne îmbolnăvim.Revenirea la alimentația normală, „de dulce”, să fie treptată.
Un post aspru trebuie împletit cu rugăciunea și cu meditația.
Postul e înainte de toate, înfrânare. Pentru că, dacă nu mănânci de dulce, dar mănânci de post mai mult decât trebuie și mănânci și o mâncare foarte bine gătită, acela nu mai este post.
Marile călătorii sunt întotdeauna cele interioare. Sunt călătorii interioare în care avem de luptat cu noi înșine, mai ales pentru a face fapte bune. Postul este tot o călătorie pentru fiecare din noi, un timp de luptă cu noi înșine, cu spinii din noi, cu răutatea și egoismul din noi – și e foarte greu să te biruiești pe tine însuți. Si într-o asemenea călătorie lăuntrică, este absolut necesar să facem fapte bune care vor ajuta la eliberarea noastră.
Orice trudă pentru luminare si mântuire presupune condiția păcii interioare. Asta înseamnă să îi ierți pe ceilalți, să dobândești propria ta pace. Nu se poate face rugăciune cu ciudă. Când te chinuie gândul că celălalt ți-a făcut rău, n-ai liniște în suflet și nu te poți ruga. Praful acesta care ustură și doare, ștergeți-l de pe suflet și aruncați-l. Iertați, ca să puteți veni la rugăciune cu inima deschisă și să vă întoarceți acasă cu pace în suflet. Și nu asteptați să vă ceară celălalt iertare. Nu, începeți prin a cere dumneavoastră iertare, pentru că este imposibil ca, oricat ar fi și celălalt de vinovat, să nu aveți și dumneavoastră o vină cât de mică… e imposibil.
Sursa: Predici din Postul Paștelui, publicate pe www.ortodoxia.md
„Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii! Milostenia și postul sunt aripile rugăciunii. Rugăciunea noastră niciodată nu zboară mai repede la Dumnezeu ca atunci când e ajutată de post și milostenie.”
Părintele Cleopa Ilie
1912 – 1998
„Pentru cei ce postesc de bună voie, postul le este folositor tot timpul pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce posteşte, iar îngerii, păzitorii vieţii noastre, stau cu plăcere lângă cei ce-şi curăţesc sufletul cu post.”
Sfântul Vasile cel Mare
330 – 379
„Fără îndoială, la ziua Judecății nu vom fi întrebați ce-am citit, ci ce-am făcut; nici dacă vom vorbi cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, mușcând cu gura, osândind cu vorba și ucigând cu gândul”
Părintele Arsenie Boca
1910 – 1989
„Adevăratul post stă nu numai în istovirea trupului, ci și în a da celui flămând bucata pe care ai vrea tu să o mănânci.”
Sfântul Serafim Sarovski sau Serafim din Sarov
1759 – 1833
