GEORG HECHT. Secolul al XV-lea aduce în societatea sibiană un proces inedit, de înnoire a patriciatului local. Ce înseamna acest lucru? Multe familii alogene sunt integrate în rândul patriciatului originar sibian, reprezentat de vechile familii saxone. Familia Hecht intră în istoria oraşului în acest context. Originea familiei este una hanseatică, presupunându-se a se trage din Danzig (numele german al Gdansk-ului polonez). La 1411 este atestat chiar un primar al acestui oraş cu numele Hecht. Rămâne doar o presupunere că acel Hecht era membru al familiei din care o ramură s-a aşezat la Sibiu. Nu se ştie când s-a născut Georg Hecht, dar el este cel care va stabili familia, definitiv, la Sibiu, negustor fiind. Forţa sa financiară îl va impune foarte repede mai întâi între mediile influente ale cetăţii saxone şi implicit în mediile conducătoare ale Transilvaniei. În 1444 Georg Hecht este ales ca primar al oraşului. În paralel el devine şi mare arendaş al camerei miniere de la Baia de Arieş, iar mai târziu devine arendaşul monetăriei din Sibiu, care în anul menţionat primeşte dreptul de a bate monedă cu pecete regală. Familia Hecht ajunge să controleze mineritul din Transilvania şi vămile comerciale ale voievodatului cu Moldova şi ţara Românească. În 1491, este atestat un primar al oraşului sub numele de Georg Hecht. Nu se poate preciza dacă este vorba despre acelaşi primar sau de un urmaş de-al său. Acesta va conduce destinele cetăţii până la moartea sa în 1496. Remarcabilă în mandatul său este victoria armatei sibiene în faţa contingentelor otomane care intraseră în Transilvania şi jefuiseră întreaga Mărginime a Sibiului. Georg Hecht îi va urmări până la Turnu Roşu unde îi va înfrânge. Vladislav al II-lea, regele Ungariei, care îşi va stabili curtea regală în urbea noastră în 1494, îl va numi ,,miles aureatus” (luptator înnobilat). Experienţa sa militară era una bogată, el participând şi în 1479 la victoria lui ªtefan Bathory, voievodul Transilvaniei, şi Pavel Chinezul de pe Câmpul Pâinii, Hecht conducând contingentul de cavalerie săsească. În perioada în care este primar, oraşul se dezvoltă. Breslele croitorilor şi ale cizmarilor îşi construiesc case noi (pe locul de astăzi al parohiei catolice respectiv pe locul actual al Podului Minciunilor). Turnul bisericii parohiale Sf. Maria (biserica evanghelică) este şi el finalizat. În 1493, se naşte dintr-o familie nobiliară românească, Nicolaus Olahus cel mai important reprezentant al Renaşterii pe teritoriul românesc. Cea mai vizibilă, palpabilă moştenire a acestei importante personalităţi a istoriei sibiene, este casa familiei, a cărei construcţie va fi iniţiată de către Georg Hecht şi va fi finalizată de urmaşul său, primar şi el al Sibiului între 1577 şi 1578, blazonul aflat pe una dintre coloanele aparţinând acestuia din urmă. Casa rămâne în memoria colectivă a sibienilor sub numele de Casa Hecht. Ea se află în Piaţa Mare şi este unul dintre importantele monumente ale Renaşterii sibiene, deşi în secolul al XVIII-lea suferă importante modificări în spiritul secolului. Tot în secolul al XVIII-lea clădirea devine sediul Universităţii Săseşti. Răzvan POP, istoric
GEORG HECHT. Secolul al XV-lea aduce în societatea sibiană un proces inedit, de înnoire a patriciatului local. Ce înseamna acest lucru? Multe familii alogene sunt integrate în rândul patriciatului originar sibian, reprezentat de vechile familii saxone. Familia Hecht intră în istoria oraşului în acest context. Originea familiei este una hanseatică, presupunându-se a se trage din Danzig (numele german al Gdansk-ului polonez). La 1411 este atestat chiar un primar al acestui oraş cu numele Hecht. Rămâne doar o presupunere că acel Hecht era membru al familiei din care o ramură s-a aşezat la Sibiu. Nu se ştie când s-a născut Georg Hecht, dar el este cel care va stabili familia, definitiv, la Sibiu, negustor fiind. Forţa sa financiară îl va impune foarte repede mai întâi între mediile influente ale cetăţii saxone şi implicit în mediile conducătoare ale Transilvaniei. În 1444 Georg Hecht este ales ca primar al oraşului. În paralel el devine şi mare arendaş al camerei miniere de la Baia de Arieş, iar mai târziu devine arendaşul monetăriei din Sibiu, care în anul menţionat primeşte dreptul de a bate monedă cu pecete regală. Familia Hecht ajunge să controleze mineritul din Transilvania şi vămile comerciale ale voievodatului cu Moldova şi ţara Românească. În 1491, este atestat un primar al oraşului sub numele de Georg Hecht. Nu se poate preciza dacă este vorba despre acelaşi primar sau de un urmaş de-al său. Acesta va conduce destinele cetăţii până la moartea sa în 1496. Remarcabilă în mandatul său este victoria armatei sibiene în faţa contingentelor otomane care intraseră în Transilvania şi jefuiseră întreaga Mărginime a Sibiului. Georg Hecht îi va urmări până la Turnu Roşu unde îi va înfrânge. Vladislav al II-lea, regele Ungariei, care îşi va stabili curtea regală în urbea noastră în 1494, îl va numi ,,miles aureatus” (luptator înnobilat). Experienţa sa militară era una bogată, el participând şi în 1479 la victoria lui ªtefan Bathory, voievodul Transilvaniei, şi Pavel Chinezul de pe Câmpul Pâinii, Hecht conducând contingentul de cavalerie săsească. În perioada în care este primar, oraşul se dezvoltă. Breslele croitorilor şi ale cizmarilor îşi construiesc case noi (pe locul de astăzi al parohiei catolice respectiv pe locul actual al Podului Minciunilor). Turnul bisericii parohiale Sf. Maria (biserica evanghelică) este şi el finalizat. În 1493, se naşte dintr-o familie nobiliară românească, Nicolaus Olahus cel mai important reprezentant al Renaşterii pe teritoriul românesc. Cea mai vizibilă, palpabilă moştenire a acestei importante personalităţi a istoriei sibiene, este casa familiei, a cărei construcţie va fi iniţiată de către Georg Hecht şi va fi finalizată de urmaşul său, primar şi el al Sibiului între 1577 şi 1578, blazonul aflat pe una dintre coloanele aparţinând acestuia din urmă. Casa rămâne în memoria colectivă a sibienilor sub numele de Casa Hecht. Ea se află în Piaţa Mare şi este unul dintre importantele monumente ale Renaşterii sibiene, deşi în secolul al XVIII-lea suferă importante modificări în spiritul secolului. Tot în secolul al XVIII-lea clădirea devine sediul Universităţii Săseşti. Răzvan POP, istoric