România a exportat în aprilie 2026 energie electrică la prețuri medii de aproximativ 50 euro/MWh, pentru ca în aceleași săptămâni să importe energie în orele de vârf de seară la prețuri care au urcat până la 250 euro/MWh, potrivit unei analize a pieței energiei, realizată de Asociația Energia Inteligentă, cu sediul în Mediaș. Diferența uriașă dintre prețurile de export și cele de import arată una dintre cauzele structurale ale prețurilor ridicate la energie din România: nu mai contează doar câtă energie produce un stat, ci mai ales când produce și cât de eficient poate gestiona surplusurile și deficitul din sistem.
“Datele din aprilie transmit un semnal puternic despre transformarea pieței energetice regionale. Problema României nu mai este strict lipsa capacităților de producție sau nevoia accelerată de noi investiții în regenerabile, ci lipsa flexibilității și a infrastructurii inteligente de stocare. În noua economie energetică europeană, avantajul competitiv aparține statelor care pot muta energia în timp, stabiliza rețeaua și valorifica eficient producția regenerabilă. Iar Bulgaria pare să fi înțeles această schimbare mai rapid decât România”, declară Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
România produce, Bulgaria monetizează
În urmă cu doar câțiva ani, România era considerată favorită în cursa energetică din Europa de Sud-Est. Dispunea de mai multe resurse naturale, de o piață internă mai mare și de capacități regenerabile superioare Bulgariei. În statistici, România părea viitorul hub energetic regional.
Astăzi însă, realitatea pieței arată diferit. România produce cantități importante de energie regenerabilă, dar Bulgaria începe să câștige mai mult din această tranziție energetică.
Aprilie 2026 ar putea deveni momentul în care s-a văzut clar că piața energiei nu mai este dominată doar de producție, ci de flexibilitate. Nu mai contează exclusiv cine produce energie, ci cine poate controla fluxurile energetice și echilibrarea sistemului.
România a ajuns astfel în situația paradoxală de a vinde energie ieftină la prânz și de a cumpăra energie scumpă seara, inclusiv din Bulgaria. În multe cazuri, energia exportată de România în orele cu surplus solar a fost stocată în baterii bulgărești și revândută ulterior pe piața regională în orele de consum maxim.
Importuri de șapte ori mai scumpe decât exporturile
“În aprilie 2026, România a importat energie electrică din Bulgaria în valoare de aproximativ 33,4 milioane euro, în timp ce exporturile către statul vecin au totalizat doar aproximativ 5 milioane euro.
Deși cantitatea importată a fost de numai două ori mai mare decât cea exportată, valoarea financiară a importurilor a fost aproape de șapte ori mai ridicată. Explicația este simplă: România a exportat energie ieftină în orele de supraproducție și a reimportat energie mult mai scumpă în intervalele de consum de seară.
Această diferență nu reprezintă doar o anomalie temporară de piață, ci radiografia unei vulnerabilități structurale a sistemului energetic românesc”, mai transmite Chisăliță.
Marea diferență: bateriile și flexibilitatea sistemului
Adevărata schimbare de paradigmă vine din investițiile în stocare și în tehnologiile moderne de echilibrare a rețelei.
România continuă să abordeze piața energetică în logica veche, concentrată pe construirea de noi capacități de producție. Bulgaria a înțeles însă mai rapid noua logică europeană: într-un sistem dominat de energie solară și eoliană, adevărata putere nu mai este producția brută, ci capacitatea de a stoca energia și de a o utiliza exact atunci când este nevoie.
Mai important, Bulgaria investește în baterii de tip „grid-forming”, capabile nu doar să urmărească rețeaua electrică existentă, ci să contribuie activ la stabilizarea acesteia.
În România, aproximativ 95% dintre bateriile instalate sunt de tip „grid-following”, ceea ce înseamnă că pot funcționa doar într-o rețea deja stabilizată. În Bulgaria, aproximativ 20% dintre baterii sunt deja „grid-forming”, tehnologii capabile să ofere inerție sintetică, stabilizare de frecvență și suport real pentru o rețea bazată masiv pe regenerabile.
Practic, Bulgaria începe să construiască infrastructura energetică a viitorului, în timp ce România încearcă încă să adapteze infrastructura trecutului.
Bulgaria a investit masiv în stocare
România are în prezent aproximativ 10.100 MW instalați în eolian și fotovoltaic, inclusiv prosumatori. Bulgaria dispune de aproximativ 6.700 MW. Cu toate acestea, Bulgaria monetizează mai eficient tranziția energetică.
Motivul principal este investiția accelerată în stocare. Bulgaria a depășit deja pragul de 2 GW putere instalată în baterii și aproape 8 GWh capacitate de stocare. În plus, are proiecte în dezvoltare care ar putea duce rapid capacitatea totală spre 10 GWh.
România are în schimb aproximativ 0,6 GW putere instalată în baterii și puțin peste 1 GWh capacitate de stocare.
Diferența devine și mai evidentă atunci când este raportată la capacitățile regenerabile instalate. În România, raportul dintre stocarea în baterii și totalul capacităților eoliene și fotovoltaice este de aproximativ 6%. În Bulgaria, raportul ajunge la circa 30%.
Cu alte cuvinte, Bulgaria dispune de o flexibilitate energetică relativă de aproape cinci ori mai mare decât România.
România are un sistem vulnerabil la volatilitate
Raportul dintre puterea instalată în baterii și consumul mediu orar de vârf este de doar 7,5% în România, comparativ cu aproximativ 40% în Bulgaria. Diferența explică în mare parte capacitatea superioară a Bulgariei de a absorbi șocurile de producție și volatilitatea specifică regenerabilelor.
Ambele state au deja un grad ridicat de penetrare a energiei regenerabile. În România, capacitățile eoliene și solare reprezintă aproximativ 80% din consumul mediu orar de vârf. În Bulgaria, raportul este de aproximativ 74%.
Diferența esențială nu mai este deci cantitatea de energie regenerabilă instalată, ci capacitatea sistemului de a echilibra producția și consumul.
În România, lipsa stocării suficiente face ca piața să devină rigidă și vulnerabilă. În orele de prânz apar prețuri foarte mici, uneori apropiate de zero, iar surplusul este exportat rapid. Seara însă, când producția solară dispare și consumul crește, sistemul intră în deficit de flexibilitate. Atunci apar importurile scumpe și exploziile de preț.
Exact aici intervin profiturile pentru statele și companiile care dețin capacități mari de stocare.
Riscul major pentru România: multă energie verde, puțină valoare economică
Fără investiții rapide în stocare și flexibilitate, regenerabilele românești riscă să intre într-un proces accelerat de canibalizare economică. Cu cât sunt instalate mai multe capacități solare fără baterii, cu atât energia produsă la prânz devine mai ieftină și mai greu de valorificat.
România riscă astfel să transforme un avantaj strategic într-o vulnerabilitate structurală: să producă multă energie verde, dar să captureze prea puțină valoare economică din ea.
Mai mult, această vulnerabilitate poate căpăta și o dimensiune geopolitică. Așa cum gazoductele și rafinăriile defineau influența energetică în trecut, infrastructura de stocare și flexibilitate va defini puterea energetică a următorului deceniu.
Semnalul transmis de aprilie 2026 este clar: problema sistemului energetic românesc nu mai este exclusiv producția, ci capacitatea de gestionare inteligentă a energiei. În noua economie energetică, avantajul nu aparține celor care produc cel mai mult, ci celor care pot controla momentul în care energia este utilizată și valorificată. Iar, cel puțin pentru moment, Bulgaria pare să fi înțeles această schimbare mai repede decât România.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
