Documente CNSAS: Sute de tone de unt destinat exportului se stricau în depozite, în timp ce românii nu găseau niciun pachet în magazine.

Două documente din arhiva fostei Securități, publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), dezvăluie una dintre cele mai absurde situații din ultimii ani ai regimului comunist.

În toamna anului 1986, sute de tone de unt destinat exportului zăceau în depozite, o mare parte depășind termenul de garanție, în timp ce pe piața internă produsul lipsea aproape complet, iar românii stăteau la cozi în speranța că vor găsi un pachet de unt.

Potrivit CNSAS, situația era consecința politicii economice promovate de regimul Nicolae Ceaușescu, care orientase aproape întreaga producție către export pentru obținerea de valută și achitarea datoriei externe.

În același timp, consumul intern era sever raționalizat, iar produsele destinate exportului aveau o calitate superioară celor vândute în țară.

Primul document, datat 24 octombrie 1986 și întocmit de Inspectoratul Județean Alba al Ministerului de Interne, arată că Întreprinderea de Industrializarea Laptelui din Alba Iulia avea depozitate 73 de tone de unt la Satu Mare, alte 7 tone într-un alt depozit din același oraș, 80 de tone în depozitul frigorific din Portul Constanța și încă 130 de tone în propriile spații.

Problema era că termenul de garanție al untului, de 90 de zile, expirase deja pentru o parte importantă din marfă.

Raportul consemnează că „Conducerea unității din Alba Iulia a hotărât să înlocuiască etichetele cu data fabricației cu alte etichete cu o dată mai recentă.

Procedând în acest fel există riscul returnării mărfii de către partenerul extern, întrucât untul și-a schimbat culoarea și gustul.”

Deși întreprinderea nu mai avea cumpărători externi pentru unt, producția continua din dispoziția Centralei industriei laptelui din București.

În același timp, depozitarea produselor în alte județe genera pierderi financiare, iar muncitorii erau afectați direct deoarece nerealizarea planului de vânzări le reducea salariile.

Raportul Securității nota și nemulțumirea angajaților, care vedeau cum cantități uriașe de alimente riscau să se degradeze.

Situația s-a agravat o lună mai târziu. În documentul din 24 noiembrie 1986, Inspectoratul Județean Alba raporta că întreprinderea avea deja 170 de tone de unt destinat exportului, iar aproximativ 90 de tone depășiseră termenul de garanție și nu mai puteau fi expediate.

Conducerea fabricii a încercat să salveze măcar o parte din producție și a cerut aprobarea pentru comercializarea untului în România.

„Conducerea întreprinderii a solicitat Centralei industriei laptelui din București aprobare pentru reanalizare și desfacere pe piața internă a acestei cantități dar nu s-a primit o asemenea aprobare, existând riscul degradării untului.”

În același document se precizează că, deși nu mai existau beneficiari externi, fabrica primise în continuare ordin să producă unt pentru export.

Securitatea consemna și reacția muncitorilor: „În rândul personalului muncitor se comentează negativ faptul că în unitate este depozitată o cantitate așa de mare de unt care nu este solicitată la export, este supusă degradării iar pe piața internă nu se găsește acest produs.

Totodată nerealizându-se indicatorul de plan de marfă vândută și încasată retribuțiile muncitorilor sînt diminuate.”

Potrivit explicațiilor publicate de CNSAS, cele două documente ilustrează efectele unei politici economice care privilegia exporturile în detrimentul populației.

Instituția descrie acest fenomen drept „Eticheta Refuzat la Export”, explicând că acesta reflectă „lipsa care transformă deşeurile în hrana celor înfometaţi, cinismul statului comunist care îşi înfometa populaţia în numele unor idei prost gândite şi greşit aplicate”.

Ce spun documentele

MINISTERUL DE INTERNE

INSPECTORATUL JUDEȚEAN ALBA

Comp. de analiză și sinteză

Nr. 03807 din 24. 10. 1986

S E C R E T

Ex. nr. 2

C ă t r e ,

MINISTERUL DE INTERNE

DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI

DIRECȚIA a II-a

”Stocuri de produse

Acționându-se în conformitate cu cerințele Programului de măsuri, s-au obținut date și informații din care rezultă că Întreprinderea de industrializarea laptelui din Alba Iulia are depozitată în Depozitul frigorific al Întreprinderii de industrializarea cărnii din Satu Mare, cantitatea de 73 tone unt iar în Depozitul frigorific al Întreprinderii de industrializarea laptelui din aceeași localitate, cantitatea de 7 tone unt ce ar urma să fie expediat la export în U.R.S.S.

Termenul de garanție al untului (de 90 de zile) este însă expirat, acesta fiind fabricat în lunile mai, iunie și iulie a.c.

Conducerea unității din Alba Iulia a hotărât să înlocuiască etichetele cu data fabricației cu alte etichete cu o dată mai recentă. Procedând în acest fel există riscul returnării mărfii de către partenerul extern, întrucât untul și-a schimbat culoarea și gustul.

Întreprinderea de industrializarea laptelui din Alba Iulia mai are depozitat unt și în Depozitul frigorific portuar din Constanța (80 de tone), trimis acolo din dispoziția Centralei de industrializarea laptelui București, cantitate ce până în prezent nu a fost încă expediată partenerilor externi. Și la această cantitate de unt i s-a expirat termenul de garanție la data de 17 octombrie 1986.

Stocurile untului în alte depozite decât cel al unității din Alba Iulia se fac din lipsă de spațiu întrucât și aici există 130 tone unt depozitat pentru export.

Deși Întreprinderea de industrializarea laptelui din Alba Iulia nu mai are beneficiari externi cărora să le livreze unt, produc în continuare acest produs pentru export din dispoziția centralei.

Prin depozitarea untului la alte unități din alte județe, întreprinderea din Alba Iulia înregistrează unele pierderi deoarece trebuie să plătească lunar 600 de lei alocații pentru fiecare tonă de unt depozitată.

Pe de altă parte, neexpediind marfa unor beneficiari externi, nu se realizează indicatorul de marfă vândută și încasată, iar personalul muncitor nu realizează retribuții satisfăcătoare și deci se creează și o stare de nemulțumire.

•

În magazia de produse finite a Întreprinderii de covoare din Alba Iulia există un stoc de produse totalizând aproximativ 110.000 m.p. în valoare de circa 31,5 milioane lei. Jumătate din produsele respective sînt carpete. Acestea au rămas în stoc ca urmare a faptului că la export nu sînt solicitate.

Conducerea întreprinderii acționează pentru reducerea stocului de carpete, condiționând repartițiile covoarelor la beneficiarii interni de ridicarea unui număr de carpete. Repartițiile de covoare fiind reduse, stocul existent de carpete se diminuează greoi.

Cu aspectele de mai sus au fost informate organele de partid.

Șeful Securităţii

Mr.

Lupeş Gheorghe

…O lună mai târziu

MINISTERUL DE INTERNE

INSPECTORATUL JUDEȚEAN ALBA

Comp. de analiză și sinteză

Nr. 03842 din 24. 11. 1986

S E C R E T

Ex. nr. 2

C ă t r e ,

MINISTERUL DE INTERNE

CENTRUL DE INFORMATICĂ ȘI DOCUMENTARE

S.C.A.S. – Compartimentul „A” –

• BUCUREȘTI –

Stoc de produse

La Întreprinderea de industrializarea laptelui Alba Iulia există depozitată cantitatea de 170 de tone unt destinat exportului. Din această cantitate circa 90 de tone are termenul de garanție depășit, nemaiputând fi expediată la export.

Conducerea întreprinderii a solicitat Centralei industriei laptelui din București aprobare pentru reanalizare și desfacere pe piața internă a acestei cantități dar nu s-a primit o asemenea aprobare, existând riscul degradării untului.

Deși stocul s-a creat ca urmare a faptului că nu există beneficiari externi, din dispoziția centralei se produce și în continuare unt. Astfel, conform fișei program nr. 1001846 din 26 octombrie 1986 pentru luna noiembrie unitatea din Alba Iulia are de fabricat 40 de tone unt.

Spațiile de depozitare ale întreprinderii fiind arhipline nu mai există condiții corespunzătoare pentru depozitarea acestui produs.

În rândul personalului muncitor se comentează negativ faptul că în unitate este depozitată o cantitate așa de mare de unt care nu este solicitată la export, este supusă degradării iar pe piața internă nu se găsește acest produs. Totodată nerealizându-se indicatorul de plan de marfă vândută și încasată retribuțiile muncitorilor sînt diminuate.

Despre aceste aspecte a fost informat organul județean de partid și s-a raportat Direcției a II-a.

Șeful Securităţii

Mr.

Lupeş Gheorghe”, arată CNSAS, după ce a analizat notele de Securitate.

Documentele reprezintă una dintre cele mai sugestive dovezi ale contradicțiilor economiei comuniste din ultimii ani ai regimului Ceaușescu: produse alimentare de calitate rămâneau să se degradeze în depozite, în timp ce românii nu le puteau cumpăra din magazine.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007