Înălțarea Sfintei Cruci este sărbătorită anual pe 14 septembrie și este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. Ziua amintește de două momente esențiale din istoria Sfintei Cruci și este marcată prin post, rugăciune și numeroase tradiții și obiceiuri populare.
Pe 14 septembrie, credincioșii sărbătoresc Înălțarea Sfintei Cruci, o zi cu o semnificație religioasă profundă. În tradiția populară, această dată este asociată și cu schimbarea anotimpurilor, fiind considerată momentul care marchează trecerea de la vară la toamnă.
Ce sărbătorim pe 14 septembrie
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci amintește de două evenimente importante legate de lemnul Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, potrivit Mediafax.
Primul eveniment este aflarea Sfintei Cruci și înălțarea ei solemnă în fața credincioșilor, la Ierusalim, în anul 335. Potrivit tradiției, episcopul Macarie al Ierusalimului a arătat Sfânta Cruce poporului, pentru ca aceasta să poată fi văzută și venerată de cei prezenți.
Cel de-al doilea eveniment este legat de întoarcerea Sfintei Cruci de la perși la Ierusalim, în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Un an mai târziu, la 14 septembrie 630, patriarhul Zaharia a înălțat din nou Sfânta Cruce în fața credincioșilor.
Potrivit tradiției creștine, aceste evenimente au stat la baza instituirii sărbătorii dedicate Sfintei Cruci.
Înălțarea Sfintei Cruci este zi de post
Data de 14 septembrie este zi de post în calendarul ortodox. Postul amintește de Patimile și moartea Mântuitorului și reprezintă, pentru credincioși, un moment de reculegere și rugăciune.
În această zi, în biserici sunt oficiate slujbe dedicate Sfintei Cruci, iar credincioșii participă la rugăciune și se închină la Sfânta Cruce.
Ce tradiții și obiceiuri se respectă de Ziua Crucii
În tradiția populară românească, una dintre cele mai cunoscute tradiții de Ziua Crucii este aceea de a aduce la biserică flori, busuioc și plante de leac, care sunt sfințite în timpul slujbei. Printre plantele asociate acestei zile se numără boz, micșunele, mătrăgună și năvalnic.
După ce sunt sfințite, plantele sunt păstrate în casă, în apropierea icoanelor sau în alte locuri considerate curate. În tradiția populară, acestea erau folosite, ulterior, în diferite scopuri, inclusiv pentru leacuri sau ritualuri tradiționale.
Busuiocul sfințit, folosit în gospodărie
Busuiocul sfințit de Ziua Crucii ocupă un loc important în tradiția populară. În unele zone, acesta era păstrat în casă sau așezat la icoane și la streșinile gospodăriei, fiind considerat un element protector.
Existau, de asemenea, credințe potrivit cărora busuiocul sfințit putea fi folosit în apa păsărilor sau în apa pentru spălat, în special în cazul fetelor tinere.
Acestea sunt însă credințe și obiceiuri populare, distincte de învățătura religioasă propriu-zisă.
Ziua Crucii, momentul în care vara lasă loc toamnei
În calendarul popular românesc, 14 septembrie este considerată o zi de hotar între vară și toamnă. De Ziua Crucii sunt legate numeroase practici care marchează schimbarea anotimpului și pregătirea gospodăriilor pentru perioada rece.
În zonele viticole, sărbătoarea este cunoscută și sub denumirea de Cârstovul Viilor, fiind asociată cu începutul culesului strugurilor.
Ziua Crucii este, astfel, legată atât de calendarul religios, cât și de ritmurile tradiționale ale vieții rurale.
De ce se numește 14 septembrie și „Ziua Șarpelui”
O altă denumire populară pentru această zi este Ziua Șarpelui. Potrivit credințelor populare, în această perioadă șerpii și alte reptile se retrag în ascunzișurile lor, pentru sezonul rece.
În unele regiuni exista și credința că șerpii s-ar aduna înainte de retragere și ar produce o „mărgică” sau „piatră nestemată”, despre care se spunea că ar avea puteri vindecătoare.
Această credință face parte din folclorul românesc și nu are o bază medicală sau științifică.
Plantele de leac și florile culese de Ziua Crucii
Un alt obicei întâlnit în tradiția românească este strângerea ultimelor plante de leac și a florilor înainte de venirea toamnei.
Buchetele de flori și busuioc erau duse la biserică pentru a fi sfințite, iar apoi erau păstrate în gospodărie. În mentalitatea tradițională, plantele aveau atât rol practic, cât și simbolic.
Se credea că, după 14 septembrie, natura începe să intre într-o nouă etapă. Florile care înfloreau după această dată, precum brândușa de toamnă, erau asociate în anumite zone cu lumea celor trecuți în neființă.
Ce semnificație are Înălțarea Sfintei Cruci
Dincolo de tradițiile populare, Înălțarea Sfintei Cruci este, în primul rând, o sărbătoare religioasă dedicată Sfintei Cruci, simbol central al creștinismului.
Pentru credincioși, ziua de 14 septembrie reprezintă un moment de rugăciune, reculegere și apropiere de Dumnezeu. Crucea este privită ca simbol al jertfei, al credinței și al biruinței asupra morții.
Prin urmare, tradițiile populare asociate Zilei Crucii trebuie diferențiate de semnificația liturgică a sărbătorii, care rămâne centrată pe Sfânta Cruce și pe Patimile Mântuitorului.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
