Tiribomba pe șosea, fără permis. Unde se termină libertatea și începe responsabilitatea?

Există momente în care o știre nu ar trebui doar citită și uitată. Ar trebui să ne facă să ne oprim puțin și să punem o întrebare incomodă.

Cât de multă pregătire ar trebui să aibă un om înainte de a conduce un vehicul pe un drum public?

Întrebarea revine inevitabil după accidentul produs sâmbătă, la Cisnădie, unde o femeie de 86 de ani, aflată la ghidonul unui triciclu electric, a intrat în coliziune cu un autoturism. Potrivit primelor cercetări ale polițiștilor, femeia oprise pe strada Unirii, iar când a încercat să pornească din nou nu ar fi acordat prioritate mașinii care circula pe aceeași stradă. În urma impactului, ea a suferit un traumatism cranian și unul la șold și a fost transportată la UPU Sibiu. Pe triciclu se mai afla o femeie de 84 de ani, care a fost evaluată medical și a refuzat transportul la spital.

Nu este locul pentru a transforma acest caz într-o judecată asupra unei femei de 86 de ani. Un accident se poate întâmpla oricui, indiferent dacă se află la volanul unei mașini, pe bicicletă sau pe un vehicul electric.

Dar accidentul de la Cisnădie ridică o problemă mult mai largă.

Ce reguli avem pentru oamenii care folosesc aceste vehicule pe drumurile publice? Și sunt ele suficiente?

Tiribomba de pe șosea nu mai este doar o jucărie

În ultimii ani au apărut pe străzi tot mai multe vehicule electrice cu trei roți, unele extrem de lente, altele capabile să se deplaseze cu viteze care nu mai par deloc neglijabile atunci când sunt puse în balanță cu traficul urban.

Pentru ochiul unui șofer, diferența dintre un astfel de vehicul și o bicicletă electrică poate fi greu de intuit.

Pentru lege însă, diferența este esențială.

Aici trebuie făcută o precizare importantă: nu orice triciclu electric poate fi condus fără permis. În funcție de caracteristicile tehnice, vehiculul poate intra într-o categorie pentru care legislația impune permis. De exemplu, OUG 195/2002 include triciclurile cu motor în categoriile pentru care se eliberează permis, în funcție de caracteristicile lor.

Problema apare atunci când vorbim despre vehicule care, prin caracteristicile lor, sunt încadrate în alte categorii decât autovehiculele pentru care este necesar permisul.

Și aici apare întrebarea care merită pusă fără ocolișuri:

Este suficient ca un vehicul să fie încadrat juridic într-o anumită categorie pentru ca persoana care îl conduce să fie automat pregătită să circule printre mașini?

La trotinetă, logica este și mai greu de explicat pentru omul obișnuit

Legislația românească definește trotineta electrică drept un vehicul cu două sau trei roți, cu ghidon, destinat unei singure persoane, cu o viteză maximă constructivă mai mare de 6 km/h, dar care nu depășește 25 km/h. Pentru conducerea unei trotinete electrice pe drumurile publice, legea stabilește vârsta minimă de 14 ani, fără să instituie obligația deținerii permisului de conducere.

Așadar, da: un adolescent de 14 ani poate conduce legal o trotinetă electrică pe drumurile publice fără să fi trecut printr-un examen pentru permis.

Este legal.

Dar întrebarea editorială nu este dacă este legal.

Întrebarea este dacă este suficient de sigur.

Pentru că între „legal” și „înțelept” există uneori o distanță uriașă.

Un drum public nu este o pistă de joacă

Când intri pe un drum public, intri într-un sistem în care fiecare participant trebuie să anticipeze comportamentul celuilalt.

Trebuie să știi ce înseamnă prioritate.

Trebuie să știi când ai voie să schimbi direcția.

Trebuie să înțelegi indicatoarele.

Trebuie să poți aprecia viteza și distanța unui autoturism care se apropie.

Trebuie să știi cum reacționezi într-o situație-limită.

Și, mai ales, trebuie să înțelegi că o greșeală făcută de tine nu te afectează neapărat doar pe tine.

Poate afecta un pieton.

Un biciclist.

Un motociclist.

Un șofer.

Un copil.

O familie întreagă.

De aceea, discuția despre permis nu ar trebui redusă la ideea „să mai dăm niște examene”. Nu orice vehicul trebuie tratat ca un autoturism și nu orice utilizator trebuie obligat să facă școala de șoferi.

Dar un minim de educație rutieră serioasă ar trebui să fie obligatoriu pentru oricine intră pe drumurile publice cu un vehicul motorizat sau electric.

Ce facem cu oamenii foarte în vârstă?

Aici este poate cea mai sensibilă parte a discuției.

Accidentul de la Cisnădie ne obligă să privim și către o problemă despre care vorbim foarte puțin: îmbătrânirea populației și mobilitatea persoanelor vârstnice.

O femeie de 86 de ani pe un triciclu electric nu este, în sine, o imagine șocantă. Dimpotrivă. Pentru un om în vârstă, un asemenea vehicul poate însemna independență.

Poate însemna să ajungă la magazin.

La farmacie.

La piață.

La medic.

La biserică.

La o rudă.

Problema nu este vârsta în sine. Problema este capacitatea reală de a controla în siguranță vehiculul și de a reacționa într-un trafic care devine tot mai aglomerat și mai complicat.

Și atunci poate că întrebarea corectă nu este „de ce conduce o femeie de 86 de ani?”.

Ci:

Ce sistem avem pentru a ne asigura că orice persoană, indiferent de vârstă, poate participa în siguranță la trafic?

Poate că avem nevoie de o categorie intermediară

Nu cred că soluția este să transformăm fiecare trotinetă într-o mașină și fiecare triciclu electric într-un vehicul pentru care trebuie să faci luni întregi de școală.

Dar nici extrema cealaltă nu pare satisfăcătoare.

Poate că avem nevoie de un sistem intermediar: o formă simplă de autorizare sau certificare pentru anumite vehicule electrice, bazată pe reguli elementare de circulație și siguranță.

Un test accesibil.

Câteva ore de instruire.

Reguli clare.

Eventual, diferențierea între vehicule în funcție de viteză, greutate, putere și modul în care sunt utilizate.

Pentru vehiculele mai rapide sau mai grele, cerințele ar putea crește.

Nu pentru a-i pedepsi pe oameni.

Ci pentru a-i proteja.

Libertatea de a circula vine cu responsabilitate

Societatea modernă a inventat vehicule care ne fac viața mai ușoară. Trotinetele electrice, bicicletele electrice și triciclurile pot fi excelente pentru mobilitate urbană.

Dar tehnologia a evoluat mult mai repede decât regulile și, uneori, mult mai repede decât educația rutieră.

Iar aici apare paradoxul.

Un om poate petrece zeci de ore în școala de șoferi pentru a conduce o mașină, în timp ce un alt participant la trafic poate intra pe aceeași stradă cu un vehicul electric fără să fi trecut printr-o formare comparabilă.

Nu spun că toți utilizatorii acestor vehicule sunt periculoși.

Nu spun că un permis ar rezolva toate accidentele.

Și nu spun că vârsta femeii implicate în accidentul de la Cisnădie este cauza accidentului. Poliția este cea care stabilește circumstanțele exacte, iar cercetările continuă.

Spun doar atât:

Poate că a venit momentul să ne întrebăm dacă regulile noastre mai țin pasul cu realitatea de pe străzi.

Pentru că, atunci când pe același drum circulă autoturisme de peste o tonă, motociclete, biciclete electrice, trotinete și tricicluri motorizate, nu mai putem construi siguranța rutieră doar din presupunerea că „fiecare știe ce are de făcut”.

Uneori, oamenii nu știu.

Alteori, nu pot.

Și uneori, pur și simplu, greșesc.

Iar pe șosea, o singură greșeală poate fi suficientă.

Accidentul de la Cisnădie ar trebui să fie mai mult decât o știre de weekend. Ar trebui să fie un prilej pentru o discuție serioasă despre cine, cum și în ce condiții are voie să conducă un vehicul pe drumurile publice.

Pentru că libertatea de a circula este importantă.

Dar și mai important este să ne întoarcem cu toții acasă.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007