Puține instituții din România au atins această vârstă venerabilă pe care a ajuns-o Radiodifuziunea Română. Știați că, după Statele Unite ale Americii, România a fost a doua țară din lume care a avut o Radiodifuziune națională?
Această performanță a fost posibilă prin entuziasmul și viziunea unor tineri inteligenți, pasionați și cu studii temeinice în domeniu, cu voința de a transforma în realitate un astfel de vis, cu dragoste de țară, prin prescripție publică și cu sprijinul Băncii Naționale de la vremea aceea, care a acoperit restul rămas descoperit.
Astfel, pe 1 Noiembrie 1928 s-a auzit pentru prima oară în eter acel faimos „Alo! Alo! Aici Radio București!” Iar prima transmisie a fost rugăciunea Tatăl Nostru, rostită la microfon de o voce de copil.
Dimitrie Gusti, creatorul sociologiei românești, a numit radioul „cea mai vastă și mai vie școală unică națională”. Tot el, în calitate de președinte al consiliului de administrație în perioada de început a radioului, a inaugurat în 1930 faimosul ciclu de emisiuni de seară, „Universitatea Radio”, de la microfonul căreia au vorbit națiunii elitele intelectualității românești interbelice, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, preoți și ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, personalități de înaltă ținută morală și intelectuală, „predând” poporului de la „catedra” acestei școli vii și unice naționale valori profunde, modelatoare de caractere și identitate românească, morale și dreptmăritoare creștine. Fără să anticipeze vremurile de restriște care urmau să vină peste Țară – războiul, cedarea Ardealului și comunismul de la răsărit, cu toată pleiada lor de suferințe –, acești titani ai moralității, credinței și spiritului românesc au pregătit poporul pentru jertfă și demnitate națională. Acesta a fost începutul.
Între timp Radiodifuziunea Română a trecut prin multe vremi și vremuri. A acumulat, în pofida tuturor vicistitudinilor, dar și în vremurile sale bune, un patrimoniu unicat și a oferit națiunii un act inestimabil de cultură: 8 (opt!) kilometri de documente și înscrisuri, între care se păstrează singura rugăciune de binecuvântare a unui studio de radiodifuziune din lume (!), alcătuită de preotul Bobulescu și caligrafiată impecabil – un adevărat regal de misiuni nobile de îndeplinit de către această intituție națională – rostită la inaugurarea noului studio de radio la trei ani de la înființarea instituției.
Exclusivitate mondială! Iar fonoteca de aur a radioului național păstrează peste 150 000 de înregistrări. La microfoanele Teatrului Radiofonic și ale Teatrului Radiofonic pentru copii s-a perindat toată elita actoricească a României. Mari actori și voci celebre și regizori de excepție ne-au lăsat moștenire piesele de teatru clasice care au încântat generații de copii sau care au adunat seara, în vremurile de tihnă, familia în jurul radioului.
Dar radioul național a fost și cronicarul clipei timp de 98 de ani – o sursă vie de istorie timp de un secol. Aș mai menționa o exclusivitate mondială, care s-a realizat cu multă zdroabă și jertfă profesională, mai în vremurile noastre, în urmă cu 20 de ani: prima transmisie live de la venirea Luminii Sfinte, de Paști, la Mormântul Sfânt din Ierusalim! Acum toți transmit, radiouri și televiziuni. Atunci transmisia Radiodifuziunii Române a fost o exclusivitate mondială!
Multe, nenumărate sunt poveștile radioului. Poate cineva le va așterne cândva într-o carte. Până atunci…
La mulți ani! acestei mari doamne a radiofoniei românești, Radiodifuziunea Română!
La mulți ani! noii generații de jurnaliști de radio, care duc mai departe tradiția Radioului Național cu dedicație și bucurie!
Iar celor care au urcat deja spre România din cer, odihnă binemeritată în Lumina Lui Hristos!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
