În aceste zile comemorăm 35 de ani de la Revoluția din 1989. Sibiu100% vă propune o retrospectivă a momentelor definitorii pentru comunitatea sibiană și a țării noastre. Dan Toader, reprezentant al Asociației Sibiu Decembrie `89 și membru al Colegiului Național al Institutului Revoluției, retrăiește atmosfera din decembrie 1989 din orașul de pe Cibin.
Revoluția de la Sibiu
Veștile de la Timișoara au ajuns destul de repede la Sibiu. În plus, postul de radio Europa Liberă (post occidental interzis de comuniști) dădea știri alarmante despre zeci de mii de morți la Timișoara. În Sibiu, au fost lipite manifeste care chemau la protest în ziua de 21 decembrie, inscripții pe ziduri, afișe de teatru cu denumiri incitante, era deja o stare de tensiune, indusă inclusiv de mesajul din 20 decembrie de la televizor, în care Ceaușescu condamnă acțiunile „agenturilor străine” și a „huliganilor” din Timișoara, care puneau în pericol ordinea socialistă.
„În contextul dictaturii, Sibiul era un oraș aparte, prin faptul că era condus de Nicu Ceaușescu, fiul dictatorului. Acesta însă nu s-a remarcat prin excese sau abuzuri împotriva populației, dar în ziua de 21 decembrie, când a trecut cu mașina peste Podul Gării, după ce s-a petrecut cu grupul de muncitori plecați de la Balanța să protesteze către centru, către Magazinul Dumbrava, a trimis gruparea de intervenție Scutul, împotriva demonstranților. Muncitorii de la Balanța s-au întâlnit în fața Magazinului Dumbrava cu grupul muncitorilor veniți de la IUPS, acolo fiind și alți sibieni veniți să susțină un protest împotriva dictaturii și în sprijinul Timișoarei.
O parte dintre ei au început să se rotească în cerc în zona din fața magazinului și să cânte «Deșteaptă-te române». Atunci, au apărut două mașini cu forța de intervenție Scutul, echipați cu bastoane și scuturi, care au lovit și au arestat o parte dintre demonstranți. Unii dintre cei care au scăpat, s-au deplasat către Centru și au continuat protestul în Piața Mare, unde au răsturnat și au incendiat o mașină aparținând Miliției. Fumul negru ridicându-se din centrul Sibiului, a fost semnalul vizibil pentru alți sibieni, care au venit în Centru.
În Piața Mare au venit camioane cu forțe de represiune care s-au desfășurat, au tras o salva de avertisment în aer, dar tot atunci au căzut și primele victime în Piața Mare, fără să fie văzuți trăgătorii, probabil din poduri. Au venit apoi mașini de pompieri care au udat cu tunurile de apă demonstranții, fără însă ca aceștia să părăsească zona pieței.
Între timp, coloane cu mii de manifestanți au plecat spre sediul Consiliului Județean al PCR, pe bulevarde și prin cartiere, până noaptea târziu, strigând lozinci, între care și «Ceaușescu în sicriu, pentru morții din Sibiu». Mai pe seară, o parte dintre manifestanți s-au dus la sediul Miliției, cerând eliberarea arestaților și incendiind câteva mașini. Milițienii ripostează cu focuri de armă, rănind câțiva manifestanți. Se striga: «De ninge, de plouă, mâine la nouă!»”, rememorează Dan Toader acele momente din decembrie 1989 din oraș.
22 decembrie
Ziua de 22 decembrie este ziua în care sibienii ies în stradă în număr foarte mare, zeci de mii de demonstranți vin pe bulevarde și în fata Casei de Cultură a Sindicatelor, formând o mare adunare populară. „După ora 10, la Casa de Cultură a fost înființat Forumul Democratic al Județului Sibiu, care era format din reprezentanți de la mai multe întreprinderi, aleși din rândul demonstranților. Aceștia au luat cuvântul de pe platforma de deasupra intrării, declarând grevă generală, cerându-se desființarea PCR, demisia lui Ceaușescu și alegeri libere.
Prin aceste revendicări politice, exprimate de reprezentanți aleși, la Sibiu, revolta se transformă în Revoluție! În acest timp, la sediul Miliției, mii de demonstranți au spart geamurile clădirii, cu piatră cubică din caldarâm și făceau presiuni pentru eliberarea arestaților. O delegație intră și după ce inspectează clădirea nu găsește arestații, dar mulțimea nu pleacă și presiunea crește. Un demonstrant intră în clădire și cere inițierea unui dialog, sugerând un text pentru o pancartă care a fost scrisă chiar de milițieni fiind afișată la ultimul etaj al clădirii cu puțin timp înainte de ora 12, însă mesajul nu își atinge scopul de inițiere a dialogului.
În fața Miliției, un pluton de militari ai Armatei, asigură protecția intrării în clădirea Miliției, de furia manifestanților. În jurul orei 12, o rafală, trasă de un trăgător neidentificat, îl doboară pe unul dintre militari și se creează panică. Militarii se retrag, mulțimea fuge, o parte dintre milițieni părăsesc sediul Miliției, trăgând focuri de armă în aer, escaladând gardul unității militare, pentru a se refugia. Dar santinele din unitatea militară deschid focul și doboară o parte dintre milițieni, iar restul sunt arestați.
Clădirea Miliției este supusă unui foc intens de arme, care duc la incendierea clădirii. Demonstranții capturează milițienii rămași în clădire, care sunt predați unității militare de peste drum. Milițienii și securiștii arestați sunt duși în sala de sport a unității militare și apoi în bazinul de înot, unde sunt ținuți o perioadă îndelungată.
„Nu revoluționarii, ci politicienii răspund de situația actuală a țării”
Sibiul trece prin multe alte episoade de foc, în zona spitalului județean, în zona facultății, Casei Armatei, la Hotelul Continental (de lângă Casa de Cultură), la blocul turn, pe Calea Poplăcii, la aeroport, în cimitir etc”, afirmă Dan Toader, devenit între timp membru al Colegiului Național al Institutului Revoluției.
Prețul libertății plătit de Sibiu este de 99 de morți și 273 răniți, cărora li se adaugă multe clădiri incendiate sau distruse sub tirul armelor de foc. Adevărul este într-o mare măsură restabilit istoric, însă sunt în continuare aspecte necunoscute, care rămân în atenția cercetării, chiar și după 35 de ani.
„Sibienii pot fi mândri de curajul lor din decembrie 1989, când prin forțe proprii și-au recâștigat libertatea, onoarea și demnitatea! Revoluția a fost făcută de cei care au avut curajul să înfrunte gloanțele, iar ceilalți, prin victoria revoluției, au primit în dar libertatea. Această libertate s-a manifestat prin votul din 20 mai 1990, când în mod democratic poporul și-a ales o noua conducere. Revoluția a dat doar șansa unei vieți mai bune, clasa politica a avut și are răspunderea pentru destinul nostru și al tarii. Nu revoluționarii, ci politicienii răspund de situația actuală a țării. Dreptul la vot a fost scump câștigat. Votați responsabil!”, încheie Dan Toader.
CITEȘTE și: Decembrie 1989. Revoluția de la Sibiu – Sibiu 100
