Seara zilei de 5 decembrie este pentru toţi copiii un prilej de emoţie.
În fiecare an, în această seară, ei îşi spală şi îşi lustruiesc pantofii, cizmele ori ghetele, aşteptându-l pe Moş Nicolae să le aducă daruri.
În tradiţiile româneşti, Moş Nicolae apare, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, pe un cal alb (un soi de trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii).
Tot el păzeşte Soarele pentru a nu se strecura spre tărâmurile de miazănoapte şi a lăsa lumea fără lumină şi căldură, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război (motiv pentru care este invocat în timpul luptelor), precizează volumul ”Cartea de Crăciun”.
Mai există şi obiceiul să se pună în apă, în această noapte, crenguţe de pomi fructiferi în casă, lângă icoane, care ar trebui să înflorească de Anul Nou.
În funcţie de crenguţa pomului care a înflorit, se aşteaptă recolta bună de fructe în noul an.
La sate există obiceiul ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete şi să-şi aleagă gazda unde vor merge pentru a repeta colindele de Crăciun şi de Anul Nou.
Legenda lui Moş Nicolae s-a răspândit în toată lumea şi a luat caracteristicile fiecărei ţări. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit o zi a darurilor ori a activităţilor cu caracter umanitar, caritabil.
