Societatea românească și-a exprimat insistent preocuparea pentru nasul unei doamne inculpate penal. Președintele României între un trântit al paltonului pe limuzină și mâna liberă lăsată serviciilor secrete, se preocupă mai mult de propria imagine. Funcția de reprezentare a intereselor cetățenilor români a fost uitată. Premierul este convocat la Washington pentru instrucțiuni și apel la rațiune. Iar lângă noi flutură lejer expansionismul rusesc.
Ucraina este pierdută. E o realitate dură în care statul vecin scufundat în datorii, profund corupt și într-o stare de dezagregare instituțională pierde nu numai cetățeni și teritorii, ci și controlul precar al propriului destin.
Opinia publică rusă visează invazii în europa. Administrația americană aflată la final de mandat pare a fi singura interesată de blocarea planurilor putiniene.
Invazia din Georgia executată de armata rusă s-a petrecut într-un peisaj politic internațional asemănător. Administrația prezidențială americană George W. Bush aflată pe final de mandat a reacționat asemănător în fața încălcării dreptului internațional și al suveranității georgiene. Starea de fapt a raptului teritorial a devenit realitatea din teren. Dincolo de sancțiuni, declarații și negocieri europene, cu Franța în rol de pivot diplomatic, afacerile cu Federația Rusă au continuat. Interesant e faptul că după opt ani scenariul se repetă. Numai că conflictul din Ucraina au murit 5000 de oameni conform unor statistici oficiale ucrainene (50 000 conform surselor germane), teritoriile anexate de ruși sunt mai vaste, iar acordurile de armistițiu sunt încălcate. Oare cum apreciază doamna cancelar Angela Merkel consultanța militară și livrările de echipament militar modern de origine germană armatei ruse, când televiziunile rusești flutură nonșalant astăzi scenarii de invazie militară ale Varșoviei și ale Berlinului?
Situația din Ucraina e un scenariu catastrofal pentru că fenomenul corupției a lovit edificiul statal, încrederea populației în instituții și a destramat sistemul de securitate. Anexarea Crimeii, atacul militar camuflat din estul ucrainean își are originea în cinismul relațiilor internaționale și în disponibilitatea de a ignora scenarii anterioare ca invazia georgiană de acum opt ani.
În acest moment tocarea ucrainenilor de către ruși, tranzacția recentă de la Minsk pot câștiga ceva timp pentru restul Europei. Avem poate câțiva ani pentru înarmare, întărirea instituțiilor și consolidarea încrederii cetățenilor în administrație ca și consolidarea economică esențială. Armistițiul proaspăt de la 15 februarie nu înseamnă nimic. Nu există nici garanții și nici speranțe de mai bine.
Noi românii putem fi fataliști, defetisți și să spunem că „nu avem ce face”, sau să ne pregătim de război pentru a consolida pacea. Însă privind la elita politică românească speranța de a găsi realism și viziune ni se diminuează dramatic.
Publicitate
