Sibiul are nevoie urgentă de piste de biciclete sigure, nu doar prin parc și prin zone rezidențiale (cum este pista din Ștrand sau cum va fi cea de pe Calea Dumbrăvii), ci pe marile artere care leagă cartierele de centru sau pe cele care traversează centrul dintr-o parte în alta. Nu este concluzia mea, ci a sibienilor care au închiriat cu poftă bicicletele sistemului Sibiu Bike City și s-au plâns de lipsa de siguranță pe care o oferă străzile actuale, atunci când ești nevoit să ieși din zona de confort, adică de pe strada pe care locuiești sau din Sub Arini.
Primăria trebuie să pornească de urgență un proiect care să delimiteze – după modelul orașelor europene – pistele de biciclete care astăzi sunt formate, de fapt, dintr-o linie albă pe asfalt. Olanda este un bun exemplu pentru asta, dar nu este singura țară europeană cu o preocupare în acest sens. Germania sau Franța, dar și țările mai civilizate decât noi din Europa Centrală și de Est, au nenumărate piste de biciclete moderne.
Metodele de delimitare sunt cunoscute arhitecților și proiectanților. Separatoare din plastic, covoare asfaltice colorate, o supraînălțare a pistei existente: toate au ca scop descurajarea autovehiculelor să intre pe pistele de biciclete, creșterea încrederii cicliștilor într-un trafic aglomerat, aflat la 30 de centimetri de umărul lor, și – cel mai important – eliminarea riscurilor de accidente, motivul principal pentru care părinții nu permit copiilor să circule cu bicicletele prin oraș.
Așadar, o redesenare și reconfigurare a pistelor de biciclete pe străzi precum C. Coposu, Alba Iulia, Milea, Calea Dumbrăvii ar încuraja cu adevărat sibienii să folosească bicicletele pentru transportul zilnic, și nu doar pentru distracție.
Dar se poate face și mai mult. O soluție inteligentă, aleasă de orașele din Europa, a fost cea a cedării zonelor carosabile bicicletelor, prin închiderea traficului rutier și transformarea unor străzi în piste. Altfel spus, crearea de culoare de biciclete între zonele urbane cu densitate mare și zonele industriale sau între cartiere. Modelul încercat în Ștrand a avut la bază o idee bună, însă execuția a fost eșuată. Pe străzile de mari dimensiuni, administrațiile orașelor din Europa au rupt cu curaj un sens de circulație și au dat pietonilor și bicicliștilor jumătatea câștigată. Ba, au mai și plantat pomi printre pistele create. Calea Victoriei din București poate fi un model în acest sens, dar cele mai bune soluții tot în Vest sunt disponibile. Tot acolo pot fi văzute și soluțiile pentru ca bicicletele să aibă o bandă dedicată pentru virajul la stânga sau pentru traversarea pe lângă trecerea de pietoni, cu semafor special.
Oricare din aceste variante va alege Primăria Sibiu pentru a crește mobilitatea verde a sibienilor, ea va fi bună, însă un mix al acestor soluții ar fi, probabil, cel mai potrivit. Și sunt sigur că sibienii vor accepta orice, numai să nu mai fie împinși să pedaleze, ei și copiii lor, lângă roata autobuzelor și autoturismelor.
Totodata, biciclistii ar trebui si educati: sa nu mai circule pe trotuar (desi au loc pe asfalt), sa coboare de pe bicicleta la trecerea de pietoni, sa astepte la semafor daca e rosu, sa semnalizeze schimbarea benzii, etc.
Dar sondaj s-a făcut în oraș cu privire la intenția, respectiv posibilitatea de a folosi bicicleta? Noi avem probleme mari cu traficul la orele de vârf, care înseamnă de cele mai multe ori copii duși și aduși de la școală. Traficul către scoli s-ar putea rezolva cu un transport în comun inteligent și curajos. Eu unul, cu toate intențiile de a folosi bicicleta, nu am cum să-mi duc copiii cu bicicleta, oricâte piste s-ar face. Ca mine sunt multi.