Jumătate din poporul român este plecat în străinătate sau în căutarea unei căi de a ajunge acolo, iar din cealaltă jumătate, jumătate sunt de sacrificiu. Jumătate din liceenii României aşteaptă să treacă bacul cu dor de o ţară care să le ofere o şansă de viitor, iar din cealaltă jumătate, jumătate se „specializează” în abandonul şcolar. Jumătate din medicii români lucrează deja pentru sănătatea altor neamuri în ţări care le preţuiesc meseria, iar din cealaltă jumătate, jumătate încep să fie „săltaţi” sub diverse pretexte administrative. Nu-mi dau încă seama dacă această mişcare face parte din arsenalul armelor de distrugere în masă a naţiunii prin blocarea asistenţei medicale, sau din strategia de camuflare a reţelei implicate în afacerea Hexifarma, peste care deja creşte iarba.
Jumătate din populaţia României se învârte în jurul pragului sărăciei, iar din cealaltă jumătate, jumătate se-nconvoaie sub greutatea taxelor pe infima-i proprietate şi a impozitării muncii lor. Jumătate din cei care mai muncesc în România o fac la negru, iar jumătate din cealaltă jumătate sunt şomeri. Ce-i drept, informaţiile mele nu sunt chiar de ultimă oră, dar destul de recente. Nu le am încă pe cele care pot confirma că aşa-zisa creştere economică a noastră stă pe umerii slujitorilor din bănci şi transnaţionale şi ai câtorva softişti. Restul miroase a speculaţie, devalizare de fonduri şi rulaj mare prin off-shore-uri mici.
Jumătate din pământul României e în proprietate străină, iar din cealaltă jumătate, jumătate e pârloagă. Jumătate din pădurile României au fost înghiţite de rechinii austrieci şi de alte seminţii nesătule, sub „oblăduirea” guvernelor mitarnice şi darnice cu toate viniturile şi căzăturile, iar din cealaltă jumătate, jumătate e deja arvunită de băieţii „dăştepţi” care s-au lăţit ca păduchele pe capul românului. Citez dintr-o sursă preferată, eruditul sociolog Ilie Bădescu: „Când trădarea a fost instituţionalizată, poporul a fost „învins” de „ai lui”, în propria lui „ogradă” stau „străinii” şi ceea ce este mai odios, prin promiscuitate, este faptul că „străinul” nu este altul decât „înstrăinatul”, adică cel care a ieşit din mediul lui spre a se întoarce împotriva acestuia.” (Cu faţa spre Bizanţ, pag.379) Cât despre cele devalizate integral, nu numai pe jumătate, ne putem doar aminti că au fost cândva româneşti şi ale românilor: resursele naturale, luciul apelor, oxigenul din aer, şcoala românească, industriile de tot felul, medicamentele, vaccinurile, cercetătorii, flota comercială, aviaţia militară, producţia de automobile, apa grea, operele de artă, rezervele de aur ale Băncii Naţionale, pâinea cea de tote zilele şi câte şi mai câte.
Dă, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! Doar că jumătate pare dusă cu pluta pe apa Sâmbetei, iar din cealaltă jumătate, jumătate crede că tot ce zboară se mănâncă. Uff!!!
