De când lucrez în presă, la adăpostul de noapte pentru oamenii străzii din cartierul Turnișor am sunat cam după fiecare noapte de ger cumplit. Știam că în acea perioadă, toți oamenii fără locuință caută un loc cald ca să supraviețuiască. Pe mulți îi duceau acolo cu salvările, după ce patrulele de poliție îi găseau înfrigurați pe străzi.Astfel, an de an au reușit să treacă iernile, fără ca la Sibiu oamenii străzii să mai sfârșească înghețați. Din 2000, de când adăpostul de noapte funcționează neîntrerupt, o singură persoană a fost descoperită prea târziu și a murit de frig înt-un parc.
Pe lângă un loc unde să-și plece capul, oamenii aceștia atât de stigmatizați de societate aveau în acel lăcaș posibilitatea să se spele și să primească un ceai cald și puțină mâncare. Atât cât se putea. De fiecare dată, directorul făcea apel la sibieni să nu îi uite pe oamenii de acolo și îi ruga să doneze câte ceva din prisosul lor. Oricât de puțin ar fi părut, ar fi putut însemna foarte mult pentru aceste suflete care nu au nimic al lor, în afara hainelor de pe ei și, de regulă, a unui săcotei pe care îl cară pe umăr, fie iarnă, fie vară. Poate era exact porția necesară ca un om al străzii să poată supraviețui încă o zi.
Acum însă, de la 1 aprilie, acest adăpost este în pericol să se închidă, din lipsă de bani. A pierdut finanțarea de la Ministerul Muncii, iar fundația germană care a susținut ani la rând funcționarea acestui adăpost și-a retras sprijinul.
Ce se va întâmpla cu acești aproape 40 de oameni care dormeau aici? Spun că nopțile se vor retrage în gări, în ghene de gunoi. Poate unii dintre ei vor fi tentați să fure, ca să aibă ce mânca ori alții vor săvârși intenționat infracțiuni doar pentru a ajunge la închisoare și a mai avea o șansă la viață.
Nu e timp pentru a-i judeca, pentru a le analiza viețile împletite cu suferințe și eșecuri ori neputințele pe care nu sunt în stare sau nu vor să le depășească. Îi numim paria ai societății, îi ignorăm, îi jignim, fugim de ei sau ne prefacem că nu există. Întoarcem capul rapid când îi vedem ițindu-se printre noi, gârbovi și zdrențuroși și ne ferim să zăbovim în preajma lor. Însă, într-un oraș fostă capitală culturală europeană, în care se investesc anual milioane de euro pentru imagine, promovare, atragere de turiști, adăposturi pentru animalele de la zoo ori pentru câinii maidanezi, este greu de crezut că nu se pot găsi măcar 3.000 de euro lunar pentru a da o șansă și acestor semeni ai noștri năpăstuiți.
Publicitate
